Bos naro sa beridade. In antis de istèrrere is resones de s'allega mia in pitzu de sa LSC, bos depo iscoviare una cosa. Deo e totu dd'apo pigada in manu e lèghida. Dd'apo istudiada, forrogada, furriada a s'imbesse e castiada in intro. E apo peri lèghidu su chi ant naradu totus is chi si dd'ant istudiada, prus de mene mancari. M'apo pensadu deghe bias e prus ite nde bogare de custu paperi. Mi', m'apo pensadu, a sa fine unu tentu at s'alientu giustu, e at isseberadu. Lee-nde is consìgios chi b'aiat a inghìriu, ma finas imbideadu bene de tènnere su benidore de is sardos in manu. Tandu su dadu dd'ant tiradu, iat naradu cuddu. 



Po imoe, faghet a comintzare. Deretos. Sa Regione teniat abbisòngiu de unu ghetu de cuncordare s'iscriidura de su sardu e un'issèberu at fatu. Non tèngio nen sa scièntzia, nen sa barra de nde pigare paràgrafu pro paràgrafu totu su scritu(comente at fatu calecunu de is istudiados minores nostros accussorgiados in is càbidos -ancora a "Tàtari mannu e Casteddu minore" e cosa gasi in buca), e ddu giuigare comente chi èsseret su "Còdighe da Vinci" po nde tirare a foras sa bidea chi b'aiat cuada a suta. Su "complotto". Como bastat. Deo creo ca sa Regione custu depiat fàghere; mancari peri deo aia fatu àteros issèberos, ma chi poniamus a mente a totus, no nde aiamus bogadu carrone dae su ludu. Tando, a sa Regione in ora bona, chi como cumentzet bene e a sa sèria. A coa amus a dèpere èssere totus a dda pesare e a batire cuddas aciuntas naradas in su tretu prus de carculare de sa lìtera chi imbucat a sa LSC. 



In prus, chi esseremus sardos a beru, nos fiaus citios. Cagliande-nos-nche po nde nàrrere, feti a tretos, foeddos in suspu o pro pesare chistionos in camba de cantzone. Non ponende-si a istùturu, boghende trevessuras, pesende muredda intames de cabitzales intra de is allegas.



A medire is foeddos chi a bias semus intendende, nos faghet pensare a is massajos faghende a ferru fenugru. Sconchende fenugru de mala manera. Nois ascurtamus cagliados a is chi aiant a dèpere abbarrare a sa muda. Gramàtica, limbìstica, istòria, antropologia. Totu su chi faghet a ischire est in conca de chie resesset cun is analisis suas a isconciare ognia passu pitiu chi sa polìtica sarda movet a in antis. Aiant a bòlere, is "ispertos" nostros! In beridade si faghent leare de su riu mannu de sa cara (identidade) nostra. S'antropologia chi cherent pònnere in craru issos, nde ddos leat e mancu si nde sapint. Totu is "complessos", primu su de èssere seguros de non lòmpere perunu progetu, su de duos de èssere e pàrrere sèmpere dividios.



Faghiamus a èssere totu a una conca?

Deo po primu isco de nde dèpere segare meda de su chi est sa mòrfologia de s'allegare miu. Ma chi, che unu cònchinu, mi bolia a mala bògia foras de s'istòria, de seguru nche abbarraia "che Annica Mabiu - scovas de forru". Proite unu còdighe no faghet a èssere manigiadu de totu leende-nche letziones e imparos de totus? Pesende-nche-ddu nois e totu? Est in pigada a fàghere gasi, ma ddu depimus fàghere. Deo non bògio chi aende 1000 morfologias mi nche depia ochìere sa raighina manna. 



A sa raighina dare cura cun is chircas, iscurtende-dda, istimende-dda, achistende-dda in su coro e in is lavras. Dae cue nde tiro s'errichesa in s'allegare, peri in s'iscrìere in LSC, chi nde tèngio gana. Sa limba in antis est sonu ebbia. So nende a chie bidet sa vida in is ogros de is bètzos, chirchende de torrare ispera a is ogros de is fìgios, cun su trabballu, die manna cun die, de imparare s'antigu a is noos, pro èssere nois galu.



E sa raighina no est sa faeddada o s'arrèjonu prus bellu o bèciu o no iscu àteru. Est su chi si nde pesat in su coro nostru, dae sa nàschida in susu. Ma ie bolet un'issèberu, un'issèberu polìticu. Comente est incapitadu aterue. Forsis est s'ùnica e ùrtimu ocasione po su sardu. A dda faghimus crèschere custa limba che èlighe mannu? A bellu a bellu s'at a furriare conca a su chi bolemus nois. Prus de su chi nos isetamus, ais a bìdere. 



Bos naro sa beridade, bògio bìnchere paris a totu is de bois.



Nicola Cantalupo