Est pretzisu a impreare dae luego sa limba-istendardu de sa Regione in òperas artìsticas? Forsis nono, ma est pretzisu a nde resonare nessi. 



Sos tempos, a cantu paret, non sunt cumpridos in Sardigna pro fàghere comente sas àteras minorias europeas. Pro medas poetas e iscritores “limbudos” su refudu (o mèngius sa dificurtade) no est peroe pro cussu particulare istandard (lsc), ma pro onni casta de limba-mògliu. E custu est de interèssu meda pro chircadores e osservadores de sa realtade sarda proite sa beridade est ca, onni poeta e onni iscritore, est unu istandardizadore e unificadore pro contu suo.



Ma, gasi est sa situatzione, e pro como b’at solu de isetare chi sa cuscèntzia linguìstica sigat sas andalas suas turmentosas e lentas. 



A onni manera custu est istadu s’argumentu mannu de arresonu de sa presentada de su libru de Peppe Coròngiu “Guvernare cun sa limba” chi s’est fata giòbia su 9 de Onniassantu-Sant’Andria in sa libreria Zonza de bia Paoli in Casteddu. 



Gràtzias a Aurora Pigliapochi, Sòtziu Limba Sarda e Iscritores Limbudos s’est fata una initziativa bella, rica de ideas e ghias pro meledare subra custa chistione. Fintzas formativa pro sos giovanos chi ant chertu partitzipare. Nd’ant a sighire àteras in Casteddu, Nùgoro, Orosei e finas in Dolianova in antis de sa fine de ocannu. 



Pro Paola Alcioni chi fiat sa reladora ufitziale de s’atòbiu (titulu: Literadura e planificatzione linguìstica: una relata difìtzile?) su libru de Peppe Coròngiu si prestat bene meda a aprufundire custos argumentos. Mescamente cuddas partes inue si marcat s’universalidade de sa chistione de sas limbas morendesi. 



<Ma pro a mie – at naradu s’autora de “Addia” e de “La stirpe dei re perduti”- non diat èssere naturale a iscrìere de cosas artìsticas in standard. Creo chi cudda parte de su cherveddu chi manìgiat sa creatividade e sas emotziones siat ligada a àteros mèdios espressivos. No, non mi paret s’ora, a su mancu pro a mie, de pòdere creare in Limba Sarda Comuna>. 



Peppe Coròngiu at arregodadu a totus chi sa LSC est unu simple istandard amministrativu e chi no est istadu impostu a nemos. Totus sunt lìberos de iscrìere comente cherent finas su sardu insoro personale, cuddos “idioletos” chi in Sardigna paret chi siant su ligàmene prus forte cun s’identidade linguìstica. Ma si custu est su pranu de praticabilidade polìtica, b’at de nàrrere chi tocat a abbaidare a cras puru.



<Nos depimus preguntare a nois etotu –at naradu s’autore de “Guvernare” – si custu pentzu gasi ispainadu in Sardigna de atacamentu a sa bariedade personale (prus che locale) de sa limba siat naturale, o non fatzat parte intames de sa patologia matessi de sa limba. Un’idea afortiada dae chie tenet interessu a non fàghere pesare s’ufitzialidade de su sardu. Prima ‘e totu dae una parte de s’Imprenta sarda>. 



Nicola Cantalupo, operadore de s’ufìtziu linguìsticu de Lanusé, at contadu de comente, traballende in sas biddas, si cumprendet dereta sa netzessidade de unu istandard. <E chie la cheret cota e chie la cheret crua – at naradu s’espertu de sa 482 – e totus sunt cumbintos chi su sardu siat cussu chi connoschent issos. No, custu no andat bene. Bi cherent règulas pretzisas paris cun s’elastitzidade pro rispetare sa bariedade locale>. 



Anna Cristina Serra, poetissa, est de acòrdiu cun Paula Alcioni. <B’at cosas chi non si podent nàrrere in poesia cun s’istandard fintzas si est giustu chi sa Regione potzat isperimentare sa limba chi at seberadu finztas pro mòtivos chi si podent cumprèndere>. 



Prus dispostu a intrare in sa mentalidade de s’istandard Antoni Maria Pala, poeta de Torpè e co-autore de “Addia” - chi s’est naradu seguru chi est solu una chistione de tempus. <A onni manera – at naradu – sena tocare s’iscritura artìstica si podet fintzas isperimentare sa Limba Sarda Comuna in iscritos tècnicos, sagìsticos, iscientìficos e de àtera casta inue non b’at de trasmìtere emotziones, ma de comunicare cuntzetos cun pertzisione. Custa podet èssere un’àndala de inditare pro cumintzare a isperimentare>. 



Pro Micheli Ladu, su prus giovanu romanzeri sardu, est beru chi onni autore si fraigat unu idiolete totu suo e gasi non si podet andare a in antis e non si lompet a logu. <Deo puru in su romanzu meu apo fatu gasi – at ispricadu – e chie m’at criticadu ca fiat tropu ollolaesu e chie ca lu fiat pagu. Sa beridade est ca in sos protzessos de istandardizatzione nos firmamus sèmpere a tretu ‘e mesu>. Pro Ladu sa disponibilidade a iscrìere in istandar b’est. <Bastu chi – at nadu s’iscritore ollolaesu – onnunu ghetet in intro de sa limba sas particularidades suas rispetende su modellu e sas normas>. 



Pro Frantziscu Cheratzu, editore, no est prus tempus de gherras de religione pro sa limba. <Su chi serbit est su dinari pro campare nois e sos autores – at afirmadu – e a tènnere una mente elàstica. Semus aparitzende unu libru de didàtica pro sas iscolas cun una limba modellu e esempros in bariedades diferentes. Tocat de isperimentare e est a l’acabbare cun totu custos muntones de problemas gràficos, istilìsticos e de limba seberada. Cando si faghet unu libru in sardu devimus currègere 7 o 8 bortas. In Italianu nde bastant duas>. 



Una limba-istendardu, o istandard, serbit pròpiu pro resones de econòmia de traballu e de comunicatzione. E sena un’istandard in iscola su sardu non podet andare e non si sarvant mancu sas bariedades locales. <Non depimus nen fortzare nen turmentare a nemos – at cungiadu Peppe Coròngiu – s’istadu de sas cosas como est custu e depimus traballare cun su chi tenimus. Onnunu abbarat cunvintu de sas ideas suas, ma totus traballamus pro sa limba de sos sardos>. 



Pro Paula Alcioni peroe est de importu a ischire comente <at a èssere su protocollu de isperimentatzione de custa limba>, finas pro cambiare cussu chi podet andare male e la megiorare. 



© diariulimba