Lasso Diariulimba e cale si siat càrriga de su Sòtziu Limba Sarda ca so cramadu a servìtzios istitutzionales e amministrativos noos e mi paret pretzisu e onestu a fàghere gasi. So però cuntentu ca in custos annos su movimentu linguìsticu at fatu passos mannos in sa tenta de chircare de torrare alenu ufitziale e cuncretu a sa limba nostra. 

Carchi annu a como s'istadu de sa chistione fiat difìtzile e poniat finas pessamentu. Pariat chi aversàrios fraitzos de s'identidade de su sardu comente pòpulu esserant congruidu su chircu de tancare sa limba in su folclore, in sos istùdios acadèmicos necròfilos, in una dialetologia etimologìstica sena perunu impreu pràticu. Oe petzi su fatu chi si faeddat làdinu de una lege noa de polìtica linguìstica creo chi siat su sinnu de su traballu fatu e de sos sutzessos chi amus lòmpidu. Nois comente Sòtziu e Diariulimba amus fatu su dovere nostru e creo chi a dies de oe nemos lu potzat denegare.


Comente aiat giai naradu s'istiu coladu, pro s' aviantesa de su cungressu de Làconi, est ora però de non pèrdere tempus e de colare dae bìnchidas simbòlicas a bìnchidas cuncretas. Ca, in argumentu de limba, una bìnchida petzi simbòlica s'agualat a una derruta. Sa limba nostra tenet bisòngiu de investimentos, de un'atividade sèria e finas de operadores cumpetentes, appassionados e cualificados. 


Sa gherra at a èssere galu longa ca su chi amus lòmpidu cheret cunfirmadu e siddadu cada die. Sa derruta est semper a palas de sa contonada chi depimus colare cras. Diat serbire, deo creo, unu movimentu linguìsticu chi amostret de prus de èssere ammaduradu e de àere postu a frutu su chi at imparadu. Sos innimigos nostros sunt potentes ca sunt setores de importu de sas elites dirigentes sardas. Bi cheret fide, abistèntzia e atzudìmine pro los poderare.


Chèrgio lassare intzitzilighende, comente si narat in bidda mia, provochende. Bi diat chèrrere, pro bìnchere de a beru, unu movimentu linguìsticu diferente de su chi amus tentu in custos annos. Intantu, bi diat chèrrere gente chi penset de a beru de pòdere bìnchere, ca mi paret chi non totus in fundu de coro bi crèent in custu. Si non lu creimus nois, comente podimus isperare de cumbìnchere sos àteros? De cumbìnchere chie guvernat? 


Serbit gente, l'apo giai naradu, cumpetente chi istùdiet, chi s'informet, chi tèngiat una mentalidade a 360 grados. Chi no apat pregiudìtzios e siat de a beru "cosmopolita". Serbit a no èssere folclorìsticos, estremistas e ideològicos. Arguai a èssere setàrios o tèteros: a si tancare in una positzione "resistentziale" sena si mesturare e imbrutare sas manos. A fàghere gasi non serbit a nudda e est cussu chi cherent sos innimigos. Nos cherent arrenegados e istremenados pro nos pòdere aorare mègius cun su ischire fàghere issoro urbanu e cruele. 


Finas sa Lsc non depet èssere unu dogma. Si podet cambiare si serbit a nde fàghere una mègius e a balangiare prus cunsensu. S'importante est a la cambiare pro megiorare e non pro partzire.


Serbit gente traballadora e chi siat onesta, ca su dinari serbit pro fàghere sas cosas e non sas cosas si faghent pro su dinari. Nois serbimus a sa càusa, non sa càusa a nois.


Serbit a ischire ite est de a beru custa batalla pro sa limba nostra. Ca no est una revesa dialetale simple e mancu unu munitzipalismu purìsticu, ma est, comente aiat giai cumpresu Araolla, unu servìtziu a una natzione, a una pàtria, a sa gente nostra. Si non b'at amore a su pòpulu sardu, a s'istòria nostra, a comente semus istados e semus oe, non b'at àere nudda. Si non b'at aficu in sa gente nostra finas pro la megiorare in su malu chi tenet, est totu pàgia. At a èssere un'atìvidade pro de badas, folclorìstica e interessosa. Sa limba tenet bisòngiu de amore, ca si sa gherra de sa limba mancat de sentimentu est petzi un'impreu pràticu de glotologia frita o de filologia asètica. Unu laboratòriu nudu de ferros chi forrogant su corpus, ma no intendent sa carre bia de sa chistione. 


Amus fatu un'errore nois totus cantos. Ischende chi, comente at naradu Pira, depiamus colare dae ogetu de istùdios a sogetu de sa vida nostra, no amus cumpresu ca non podiamus leare pro bona sa visione de chie la pensaiat a s'imbesse. S'elite culturale sarda, pro cunfirmare su seberu suo de "dialetizare" sa limba, e annudare s'identidade de pòpulu, at istruturadu istùdios, proas, argumentos e pertzetziones ùtiles a sa punna. E nos at illuinadu pro annos e annos e sighit a dolu mannu a illuinare a chie no at meledadu galu. 


S'est proposta una visione iscientìfica (?) de sa limba chi no andat prus bene pro custos tempos. Cheret mudada. Sas ogeras cherent cambiadas pro abaidare a sa realidade nostra cun calicunu pregiudìtziu e giudìtziu epilinguìsticu in mancu. Isperamus de lu fàghere sende chi òmines e fèminas de cultura siant amigos nostros e cumpàngios. E non innimigos ipòcritas.


Semus vìtimas de unu cumplessu de inferioridade. Amus bestidu sos pannos sestados dae sos mortores nostros. Amus atzetadu sa visione issoro de sa limba cun su degollu de sas "profetzias malas chi si autoaverant". Bos pregonto: Amus a resessire a colare dae unu movimentu de base a una classe dirigente? Est custu chi serbit de a beru.


Sa chistione de sa limba no est a difèndere dialetos traditzionales ebbia o faeddadas de sa bidda. E mancu presuntas macrovariedades imbentadas dae sos linguistas e chi partzint sa pertzetzione. Est custu, ma finas prus de custu. Sa chistione no est a èssere logudoresos, campidanesos, barbaritzinos o patadesos, casteddajos o lacunesos. Cussu est giai gasi, ite importat de lu afortiare? 


Sa chistione est a chircare s'unidade, s'unione, s'armonia. Est a sighire a bìvere paris comente amus semper fatu. Est a chircare de nos guvernare a sa sola, in sa limba e in àteru, sena leare imparos dae chie cheret sa limba, e àteru, tzeraca e dialetizada. Est a èssere sardos comente valore e coesione, non comente separatzione e birgòngia. Est dare lughe a iscuru, non a su sole. S'iscuru est sa gente nostra chi nemos at mai carculadu.


Ca guvernare cun sa limba a nois etotu nos serbit pro si cunfrontare cun sos àteros. In primis sos italianos. A manera parìvile. Che a frades, in paghe, e posca in su mundu.


Creo chi Micheli Ladu, chi m'at sighidu cun lealtade in custos annos non pro oportunismu ma chi creiat in sa càusa, potzat sighire cun profetu su traballu chi deo apo cumentzadu e chi issu connoschet bene ca est unu de sos giòvanos sardos prus a in antis in sa chirca e at amostradu de àere cussu amore, non pro isse matessi, ma pro sa limba. 


Una dote rara finas in intro de sos chi traballant pro sa limba.


Torro gràtzias a totu sos chi m'ant agiudadu e... sighimus a traballare ca sa carrela est longa a b'at tretu de lòmpere. Sa beridade est chi no amus fatu galu nudda... 

Pepe Coròngiu 

 leghe finas inoghe