Su portale Librerie.it at fatu una intervista de bundu a su iscritore bascu Edorta Jimenez. In s'arrejonada, s'artista nàschidu in su 1953 in Mundatxa, portu minoreddu de sa marina basca, narat cosas de importu chi podent èssere de agiudu finas pro bìere de àtera manera sas chistiones sardas nostras. E mescamente cussas de sa literadura in sardu chi chircat de agatare tretu in su minusprètziu de sa cultura italianista. Ma su chi afirmat s'autore bascu nos podet apèrrere sa mente a àteras bisiones europeas, chirchende fintzas de essire foras dae s'acorru de sa mentalidade antropològica, folclorìstica e de pagu alenu de unu tzertu mundu sardufaeddante. Pro si cumprèndere, pro pòdere traballare foras dae s'idea de sa limba bida comente traste de antigòriu o de "sos afetos", o comente esperièntzia individualìstica, anàrchica e impolìtica de su sìngulu artista. 

<Leghio meda meda poesia - contat Jimenes - finas a cando mi nde so sapiu chi mi fiat ripetende. In cussu momentu m'est naschidu in su coro unu disìgiu nou, unu disafiu nou: a èssere capassu a iscrìere su chi aia in mente in prosa in limba basca. Cheria reventire a iscrìere in una prosa urbana e atuale>. Sighende su diàlogu cun su giornalista, su romanzieri euscara ispricat chi su contu suo "Sa boghe de sas balenas" (traduidu finas in italianu) fiat naschidu in d'unu momentu chi issu fiat leghende unu libru subra de sas peleas de su populu bascu. <Cheria contare custas cosas a fìgia mia - sighit - ma pro su mesu de unu personàgiu. Tando apo imbentadu unu marineri de nòmene Sebastian e li apo dadu bida>. 

Un'àteru libru bortadu in italianu est "S'ùrtimu fosile" inue si contat de su babbu de Jimenez, leadu dae sos franchistas in sa Gherra Tzivile e ghetadu a presone e a sos traballos fortzados pro annos e annos. Ma s'ùrtimu chi at iscritu est interessante de a beru: si tratat de su contu de sas relatas chi bi fiant intre Ernest Hemingway e sos amigos suos bascos. <Diat pòdere nàrrere chi est su prus romanzadu de totu sos romanzos mios, ma a su matessi tempus totu su chi est contadu est beridade de sa prus beridadosa. Lu diamus pòdere tzerriare unu "docuromanzu">. 

Pro s'artista chi bivet in sa tzitade chi at bidu su naschimentu suo, in s'oru de su mare Cantàbricu, a iscrìere in sa limba sua est unu sèberu non de segunda creze. <Iscrio in limba basca e custu faghet de mene unu iscritore bascu. Bi sunt iscritores chi bivent in su Paisu Bascu ma no iscrient in custa limba. Sunt in capas iscritores bascos, ma chi non faghent literadura basca. Ogni limba tenet sa traditzione sua, sas normas suas, e nois iscritores nos agatamus - sena lu pòdere istransire de manera peruna - in s'internu de custa traditzione. Deo non so nàschidu dae su nudda. So depidore de su passadu e pro mi nde ischitire diat bòlere istrinare a sos cuntemporaneos mios carchi cosa de nou. Diat bòlere chi si esserent ispassiados leghende, chi esserent potzidu amare sa limba impreada... >. 

S'intervista sighit cun una letura crìtica de sa particularidades de sos iscritores de sa Euskal Herria. <Comente totu cussas literaduras chi ant unu nùmeru de letores limitadu sa majoria de sos artistas de sa pinna bascos tenent unu amore particulare pro sa limba e tantu. Su bisòngiu de imbènnere e propònnere riferimentos noos, fughende dae sos òrdines de Parigi o de Madrid. Sa tenta de realizare traballos de innovatzione pro chircare de prènere sos bùidos chi una literadura de minoria a dolu mannu presentat. B'est su pinnichiu a bia a sa calidade de sa limba impreada e a su matessi tempus sa netzessidade de conchistare letores noos. >. 

Jimenez ponet atentzione meda, comente esempru de sas dificurtades de sa literadura basca, in s'òpera de Joseba Sarrionandia "Narrazioak", una còllida de contos essida in Itàlia cun su tìtulu "Lo scrittore e la sua ombra". Est unu traballu innovativu meda pro sos contos e sas istruturas de sa limba chi in sa tradutzione italiana no resurtat. <Custu proite dogni traditzione literària at sas ghennas e sas tancaduras suas, sos sonos e sos tempos suos>. 

De bint'annos, si podet nàrrere, chi b'at radios, televisiones e giornales chi impreant su euscara e chi est in atu unu protzessu de normalizatzione de sa limba basca cun unu istandard chi est adotadu dae totus e podet èssere imparadu in iscola dae sos bascos chi faeddant ispagnolu, si puru b'at impreos de bariedades locales in campos limitados. Duncas, sas istruturas chi sos iscritores imbentant tenent sa possibilidade de girare e de èssere connotas dae sa gente e duncas de si difundere e creare e letores noos capassos de cumprèndere su traballu de sos fraileris de sas paràulas. Comente nòmenes de àteros iscritores traduidos in italianu Jimenez faghet su nòmene de Bernardo Atxaga e Mariasun Landa. Ma nomenat comente interessantes Xabier Montoia, Aingeru Epalza, Ion Alonso, Itxaro Borda, Koldo Izagirre. 

Est una literadura cussa basca chi duncas est crèschende a suta de una normalizatzione chi, a pustis de annos medas de brigas, at produidu unu istandard subra su cale totus podent traballare finas pro lu indùghere a sos giustos sèberos personales o locales. 

Pro congruire custu resumu, naschent unas cantas preguntas chi imbiamus a sos iscritores (o editores) chi leghent su giassu nostru cumbidandelos a nàrrere s'issoro. At a pòdere sighire a crèschere sa literadura nostra in sardu (e creare letores noos) cando dogni iscritore iscriet comente bolet, cun su dialetu sardu chi cheret, sena una limba istandard? 

Comente si podet fàghere a crèschere su nùmeru de sos letores si est impossibile oeindie a pesare gente cun una limba si custa posca est diferente dae zona a zona, dae autore a autore, dae libru a libru ? Ite mercadu, ite economia de imparu si podet fàghere cun sa lògica de insingiare chentu e chentu bariedades de su sardu? 

Medas movent dae s'idea chi su sardu est cussu de cada bidda e ca bastat a insingiare una grafia pro l'iscrìere. Ma sa realtade est diferente. Su bonu de sas generatziones noas non faeddant e non connoschent su sardu. E servit unu sardu-modellu-mollu pro issos. S'istendardu. 

Bastat una grafia regularizada de sas bariedades (cales? cantas? duas no est unu nùmeru bastante pro sos sardos chi sunt campanilistas e localistas) pro dare a su sardu sa possibilidade de cumpètere cun s'italianu?



pro s'intervista in italianu bìere www.librerie.it