At a èssere unu sero malu a ismentigare meda cussu de mercuris 28 de làmpadas coladu in su Forte de sa Maddalena in S’Alighera. Sa limba sarda, pro una die nessi, est intrada in su aposentu bonu de sa literadura turistìcu-cumertziale e no at fatu sa figura de sa “provintziale” o de sa “ruza”. Antzis, su dibàtitu a livellu internatzionale chi s’est intèssidu a indùrriu de su libru essidu como pagu tempus de Pepe Coròngiu (Guvernare cun sa limba, Condaghes, Casteddu) at interessadu unas sessanta-setanta persones acudidas finas dae a tesu pro iscurtare. 

Mescamente pro intèndere sa tzelebridade de sa die, su bartzellonesu Carles Duarte i Montserrat, poeta e linguista famadu, chi de su libru de Coròngiu at iscritu una prefatzione in catalanu traduida in sardu dae su matessi iscritore lacunesu e dae Antonietta Marras. Unu “salotto” cussu de S’Alighera inue bi fiant personalidades printzipales de sa cultura sarda e saligheresa: Federico Francioni, Michele Pinna, Micheli Ladu, Manlio Masu, Franca Masu, Luca Scala, Don Nughes, Antoni Arca e àteros. 

Duarte (in catalanu) at faeddadu meda de comente in Catalùnia sa limba de su logu est bènnida a èssere unu sìmbulu de sa democratzia, de su autuguvernu e de s’autonomia a pustis de s’iscuriosa istagione de su franchismu fascista. Oe su limbàgiu de sa natzione catalana est sinònimu de modernidade, de avantzamentu sotziale, de dinamitzidade e de desvilupu econòmicu. <Antzis, at ispricadu Duarte a sardos e saligheresos presentes – sa limba in Catalùnia est su chi impulsat a medida manna su progressu >. Su matessi limbàgiu giurìdicu-amministrativu catalanu est bènnidu comente istrumentu democràticu, at sighidu Duarte, proite s’ispannolu amministrativu fiat sa limba de una ditatura e duncas prenu de espressiones de sutamissione formale e sustantziale.


<Su libru de Pepe Coròngiu –at tancadu su linguista autore de “El silenci” – est un’òpera de alenu istitutzionale e fata a sa sèria dae un’òmine espertu in sos temas tratados, sàbiu, connoschidore de sa limba e finas unu esempru de militàntzia pro totus>. 



Giovanni Manca, de su sòtziu Apemanca chi at organizadu sa rassigna Festivalguer, aiat pagu ora in antis aghiadu su tema primàrgiu de su dibàtitu cun una pregunta interessante: sa limba de minoria in onni realidade tìpica e locale podet èssere una oportunidade de progressu e desvilupu econòmicu o est prenetada a finire in su folclore e in s’ismèntigu? 




Nico Vassallo, espertu de progetatzione europea pro sas limbas de minoria, at nadu ca eja a Manca e at faeddadu de s’esperièntzia sua cun sa minoria ocitana. Una populatzione, reconota dae sa lege istatale 482, chi in Itàlia in 14 baddes contat belle 180 mìgia faeddantes.



<Deghe annos a como sos ocitanos si nde birgonzaiant de faeddare foras de domo – at ispricadu Vassallo – e non si reconnoschiant comente pòpulu e minoria. Unu progetu chi at fatu mòvere sas cosas est istadu cussu de su “Espaci Occitan”, chi at mudadu sa realidade a manera manna. Su dinare europeu est cussu chi at fatu prus bene a sas populatziones de sas baddes chi oe crèent in s’identidade ocitana comente istrumentu de progressu>. A bisu de Vassallo, cun s’orgolliu de sa limba est torradu s’orgolliu de su territòriu chi agiudat sèmpere pro torrare a pesare un’economia. 



De su matessi parre Carlo Sechi, rapresentante de sa minoria saligheresa in Sardigna, chi at mentovadu sos resurtados acumpridos cun sas leges 26 e 482 pro su catalanu de S’Alighera. Pro Carlo Sechi, òperas comente cussas de Coròngiu, sunt importantes pro ammentare a totus chi sa polìtica linguìstica produit efetos positivos. <Una polìtica pro sa limba – a bisu de Sechi – no est mai ispresa dae sas àteras polìticas comente cussas pro su territòriu. Pro cussu deo bido coerentes sos provedimentos de sa Limba Sarda Comuna e de sa Planificatzione Urbanìstica de ga Giunta de Renato Soru”. 



Finas pro Pepe Coròngiu, chi at faeddadu in sardu e in italianu, autore de su libru, su sèberu de sa Limba sarda comuna est unu sèberu coragiosu de sustènnere sena dudas e ambiguidades proite sa Regione at fatu s’ùnica cosa chi si podiat fàghere in sa situatzione presente. <S’apuntamentu chi non si depet pèrdere est s’Istatutu – at tancadu Coròngiu – inue andat iscritu chi su sardu est “sa limba de identidade istòrica” de sa Sardigna. E sa limba istòrica andat amparada paris cun sas àteras limbas, idiomas e dialetos chi bi sunt oe in s’ìsula nostra>. 




At serradu su dibàtitu s’assessore comunale Domenico Muroni chi at criticadu sa Regione pro sa lege 26. <Una lege chi non serbit a nudda e no agiudat sas comunas a valorizare sas limbas de minoria proite derramat pagu mìgias de èuros a cadaunu. Sa comuna de S’Alighera, nostamis de custu, peroe, s’est mòvida su matessi pro sa limba sua>.