| SU GIASSU |
|
Diretore: Micheli Ladu - Editore: Sòtziu
Limba Sarda
|
|
CHISTIONES
|
28/02/2009 Sos ballos sunt semper sos nostros si cherimus ballare [de ZuanneFrantziscu Pintore] |
 Deo
puru, chi a Renato Soru no l’apo botadu, so in pistighìngiu pro su
mudore chi est rutu a s’ispessada subra de sa chistione limba sarda.
Non pesso – e no lu so narende pro captatio benevolentiae, in fide –
chi rutu Soru su moimentu s’intendat sena amparu e, duncas, “tutti a
casa”. S’imàgine chi semus dende est però de gherreris chi si
rendent a unu inimigu sena mancu averguare si inimigu b’est, a una
pèntuma de inimigu mancari fraigadu in sos bisos ispramadores.Giòvanu, ma prenu de bonos sentidos, Micheli Ladu at avèrtidu: “Non penso chi siant galu sos tempos de su “Ballade bois...”. Finas ca in cussu “bois” b’at sa maioria de sos sardos botantes e in sos “bois” b’at amantiosos de sa limba sarda e inimigos gasi e totu comente de custas duas gasta bi nd’at in “nois”. Sos ballos, pro abarrare in sa paristòria de Micheli, sunt sos nostros. La naro mègius: sos ballos sunt sos nostros si cherimus ballare; no ant a los èssere si a un’ala sighit su lastimòngiu de chie perdet e a s’àtera sa barra de chie binchet. A un’ala e a s’àtera amus punnadu a pònnere sa chistione de sa limba sarda in su tzentru de sa pelea eletorale. Custa est una pelea pèrdida: s’economitzismu at bintu a manos prenas, a manca a dereta e finas in moimentos che a Irs e a Sardigna natzione (no est mancu in contu su Sdi) chi in sa gherra pro sa limba deviant mustrare sentidos chi, a bi so ca, non bi fiant. Si est a nos fundare in sas intervistas, iscritas e faveddadas, cun sos candidados presidentes, totus, b’at de prànghere pro sa mala sorte de sa limba. Neghe de sos giornalistas chi no ant pesadu sa chistione? Si podet dare. Ma unu chi de limba cheret faveddare, lu faghet, mancari dassende a un’ala àteras cosas. In un’artìculu essidu in Diariulimba puru, ponia una dimanda e un’imposta: “La lingua sarda non produce voti? Illusi”. S’illusu fia deo, ma non ca a beru cun sa limba sarda non si balàngiant cunsensos, si non ca nemos at chèrfidu pedire botos pro sa limba sarda. E mancari gasi totu sas coalitziones e sos partidos (francu su Sdi, a su chi cumparit) ant postu in su programma issoro chi sa limba cheret amparada. Su moimentu pro sa limba dae cue devet mòghere, pessende una cosa de importu mannu: est sa prima bia, a su chi m’amento, chi sa chistione de sa limba est gasi ispartinada. Non sunt tempos custos de sighire a si nàrrere a pare: eh, ma a tie non ti credo; eh, ma deo eja chi so prus crèdibile de tie. Est ora chi su moimentu pro sa limba imparet a giogare a poker e a nàrrere a chi lantzat sa chistione: “Vedo”.
|