| SU GIASSU |
|
Diretore: Micheli Ladu - Editore: Sòtziu
Limba Sarda
|
|
CHISTIONES
|
19/02/2009 Sa limba in su liminàrgiu istitutzionale: chi no abarret foras [de Micheli Ladu] |
 A
pustis de custas eletziones bi sunt istados paritzos pensamentos,
parres, faeddos subra de cussa chi est istada sa bìnchida de Ugo
Cappellaci e sa derruta de Renato Soru (e in cale proportzione at
bìnchidu de prus pro mèritu suo unu o at pèrdidu de prus pro farta
s’àteru). Contos e càlculos fatos e lassados a dae in antis de sa
realidade de su votu de sos sardos, comente si narat “se mio nonno
avesse le ruote, sarebbe una carriola”. Non si podet negare chi Diariulimba a pustis de àere mustradu su programma de totu sas coalitziones a sa fine unu parre suo lu depiat dare: unu parre in favore de s’ex Guvernadore chi, mancari cun carchi faddina o retardu, at dadu una impèllida noa a sa chistione de sa polìtica linguìstica cun sa proposta de lege a pitzu de sa limba e unu pianu triennale bonu. Dae cando est nàschida sa revista b’at àpidu una informatzione subra de s’evolutzione in sa ghia de sa Giunta chi moende dae sas relatas malas cun s’assessora Pilia at batidu a unu megioru a metade e a s’acabu de sa legisladura. Fatos contados e redatzionados in paritzos artìculos de Diariulimba. Sunt sas fainas però, sas cosas fatas chi mudant de prus sa realidade, e de unu ghetu fortzis custu sardismu difusu est finas mèritu de Soru, mèritu de custa cuntierra intre sos chi fiant pro e cussos chi fiant cuntra, mèritu de cussa bètia chi ispìnghet a nàrrere “nois faghimus mègius”(isperende chi non siat petzi una bètia). Est mèritu de una pessone chi at fatu intrare su sardu in s’àmbitu istitutzionale, chi l’at fatu giumpare cussu liminàrgiu. No est fortzis custu unu sinnu bonu? Amus semper naradu chi sighiaiamus a Soru ca issu sighiat a sa limba. Como b’at unu Guvernadore nou, votadu dae su prus de sos sardos, e gente meda cheret sighire prus a forte su progetu de una polìtica linguìstica atziva in Sardigna, b’at unu movimentu linguìsticu in ue tenent ruolu de primore sos giovanos. In custu movimentu linguìsticu, mancari chi cun parres diferentes, b’est istada una tenta comuna, non penso chi siant galu sos tempos de su “Ballade bois...”, de custu sa limba non nde tenet bisòngiu. A Cappellacci e a chie est cun isse auguramus bonu traballu, Diariulimba at a sighire a contare de su chi faghet o at a chèrrere fàghere pro su sardu.
|