In un'iscola de limbitentos, su diretore s'abìgiat chi sos dischentes sunt medas. Tocat de fàghere essire a calicunu. Ma comente? Meledo chi ti meledo ddi benit a conca un'atrivida : unu cuncursu cun prèmiu. Nde faeddat cun su segretàriu e detzident de dd'ordingiare de custa manera: seberare tres de sos prus capatzos, chi diant àere dèpidu respòndere a una pregunta ebbia e pro ddos apretare a istudiare ponent in prèmiu, a prus de sa essida dae s'iscola, una chena cun miss Itàlia. Su chi aeret respostu sena achichiare si nche podiat torrare a domo e podiat finas mandigare cun cussa fèmina galana. Seberados tres de sos prus bonos a ispricare, cumentzat s'esàmene. Sa pregunta est fàtzile: “cale est sa bidda tua?”. Su primu, chi fiat lombardu, torrat alenu e bi proat: “ Mi...Mi Mi..lala..no...!”. “E no -narat su diretore- tue no as imparadu galu nudda. Abarras inoghe e mandigas a sa sola!”. Su de duos, sitzilianu, pàsidu•pàsidu paret seguru, ma “Pa Pa Pa....lll...ermo!” est su chi resessit a nàrrere. “Tue puru non podes essire, istùdias un'àteru annu de logopedia e ti ddas a bisare cudda bella fèmina!”. Diretore e segretàriu timent de non resessire a fàghere logu in s'iscola. Abarrat solu de interrogare su de tres, unu marchigianu chi est s'isperàntzia de totus. Su giòvanu s'acùrtziat, torrat alenu isse puru, unfrat sas trempas e totu in una, a boghe arta e crara, ispricat làdinu su nùmene de sa bidda sua “ÀSCOLI!”. Su diretore e su segretàriu ispantados. Ddi tocant sa manu, ddi faghent a bìdere sas fotografias de sa miss Itàlia cun sa cale depiat andare a ristorante. “Tue as istudiadu meda, bravu, bidu as ite cheret nàrrere a s'impignare?”. Cussu giòvanu no at ghetadu mancu una paràula, semper mudu. “O nara sa veridade, su fatu de essire cun sa fèmina bella t'at fatu sanare?”. Su giòvanu semper a sa muda, ruju in cara pro s'isfortzu. “Ma non naras nudda, non ses cuntentu?”. Cuddu, gasi comente at pòtzidu, aberit buca e narat: “P...P...PICENO!”.