In antis de nos pasare custu istiu, b'at de nàrrere carchi cosa intro de nois etotu. Pustis de Paulilatino, sa gherra "simbòlica" e de sa limba l'amus binta. Como depimus cumprèndere comente bìnchere sa gherra cuncreta e materiale de otènnere sas resursas pro fàghere andare a dae in antis sa polìtica linguìstica.



No est fàtzile, l'isco. Ma bi depimus proare ca si abarramus in sos tretos de su dopolavorismu no amus a lòmpere mai a logu. Est gasi chi nos cherent sos nemigos de sa limba: dopolavoristas pagu professionales e sena peruru prestìgiu in sa sotziedade. Gasi est seguru ca sa limba no andat a in antis. E mancu nois.



Custu de ocannu, est istadu unu tempus de importu pro sa limba sarda. At costadu paritzas cosas chi ant afortiadu su movimentu linguìsticu, ma sunt essidos finas prus a campu sos pecos, sas mancàntzias e sas debilesas de su fronte nostru. 



S'avenimentu de primitia est istadu, sena dudas, sa die de Paulilatino e sos resurtos de sa Chirca sotziolinguìstica chi nos ant dadu cunfortu e isperas noales. Como tenimus datos iscientìficos pro afirmare cun seguria su chi in capas ischiamus giai: sos sardos cherent chi sa limba sarda siat reconnota a manera prena in s'ufitzialidade e chi siat insignada in iscola. A su matessi tempus però sa limba est foras dae sa formalidade de limba "normale" e sos sardos matessi ant dificultades cun sa limba in domo. Difatis, si est beru chi sos sardos cherent finas, in majoria, una limba ufitziale "ùnica", sighint pro su prus a faeddare e a pesare sos fìgios in italianu. 



Mancat s'atinu de sos problemas linguistìcos e sa cuscèntzia prena de su chi si depet fàghere.



Mi creo chi custu derivit pròpiu dae sa mancàntzia de mèdios modernos atzivos de comunicatzione, informatzione e educatzione chi potzant megiorare s'annestru polìticu-linguìsticu de sa gente nostra. Duncas serbit su dinari pro ordimingiare totu. Duncas depimus cumbìnchere sa polìtica a nos reconnòschere (nois de su movimentu linguìsticu) comente fortza iscientìficu-professionale chi podet fàghere custu traballu. 



Comente ischint sos prus abistos, totu sa chistione s'arressat in s'intritzu feu chi ant costruidu argunos ambientes acadèmicos e su mundu de sos mèdios massivos, ognunu in su setore suo. Est una retza parada chi serbit a frenare, blocare, chircare de firmare s'isvilupu de su bilinguismu non semper cun armas elegantes e galanas. 



Antis, semper prus a fitianu faeddant e iscrient de "intrallazzo", "truffa", "imbroglio" cando chi ischint bene chi sunt faulas e chi trassas e trampas issos nd'ant fatu totu sa vida pro campare bene. Ma disfamiare chie traballat, a cantu paret, rendet. 



Sos acadèmicos contribuint a isparghinare e afortiare s'idea de su sardu comente "varietà linguistiche" tropu diferentes s'una de s'àtera e duncas cumbatent s'unidade possìbile de sa limba. Sos mèdios ignorant totu cussu de positivu chi avenit e presentat semper sa chistione de sa limba comente unu "problema". Si b'at polèmicas - finas ignorantes - publicant, si b'at chentinas de postos de traballu cun sa limba - pro nàrrere - mancu una riga. 



Esaltare sos machines anti Lsc (chi cheret nàrrere anti limba ufitziale) de cale si siat iscritore o poetastru macu e fallidu (mègius si faeddat in sardu!) imbetzes, cussu emmo. Sos libros in sardos posca non meressent mancu una retzensione, bi diat mancare àteru...mancu si las ant cunsideradas a livellu internatzionale. Putzi, putzi: sunt in sardu. 



Ma s'oligarchia chi si cheret mandigare totu su dinari de sa cultura in Sardigna a bias est impotente issa puru. Comente at amostradu sa Chirca sotziolinguìstica, sa gente no lis ponet mente: ne a sos unos, ne a sos àteros. Ma sos universitàrios italiotas (e finas carchi iscritore antilimba) e sos giornalistas no traballant pro cumbìnchere sa gente: s'iscopu issoro est a cunfùndere e fàghere a tìmere sos polìticos, sos àteros professores, sos operadores culturales. Lis interessat de cunfùndere sa classe dirigente, cussa chi detzidet a in ue si ponet su dinare. 





Dade atentu. In su mundu culturale otzidentale contat su podere de s'oferta, non sa fortza de sa dimanda. Duncas, a dolu mannu, non contat sa voluntade democràtica de una populatzione, ma comente sa classe dirigente la cheret "aculturare". Si su bilinguismu leat tretu de a beru, sos universitàrios-iscritores-giornalistas chi iscrìent e faeddant petzi in italianu arriscant de pèrdere giudu, privilègios, podere, dinari. Est una lege de natura pro osmosi. O a su nessi gasi pensant issos. 



Duncas depimus cumbìnchere sa polìtica chi cumbenit de sighire a nois, no a issos. 



A totu custu s'annanghent sos de nois brigadores chi si faghent sa bua a sa sola. Sunt belle semper òmines, o fèmminas, cun calecunu disturbu mentale, chi no ant risortu sas chistiones primàrgias de sa vida. Los ghiat s'òdiu personale contra cussos chi resessent a fàghere cando issos sunt mandrones. In campu linguìsticu, comente in sa vida privada, ant sas ideas cunfusas e si faghent cunfùndere de prus dae professores, giornales o iscritores chi los coglionant duas bias. Sa prima ca li furant sa limba promitende·li de si che la mantennere "con tutte le sue varietà". Sa segunda, pro cussos chi bi cherent traballare, ca li furant su dinari e su traballu proite brighende brighende perunu polìticu mai at a gastare a sa seria pro su bilinguismu. 



Ite fàghere tando? Pagas cosas: simples e mannas a su matessi tempus. 



1) Achirire cantu prus possìbile connoschèntzias e professionalidade in su campu de sa polìtica linguìstica pro èssere cumpetitivos e credìbiles. De cussos 150 giòvanos chi traballant pro sa limba, si nde pesamus nessi su de tres unu bene, issos ant a sighire sa trasmissione generatzionale. 



2) Chircare de tirare sa polìtica a s'ala nostra non prus pro masiones simbòlicos, ma pro istruturare mègius su mundu de sa limba e li dare autonomia econòmica



3) Organizare su movimentu linguìsticu in istruturas chi potzant èssere credìbiles pro sa polìtica regionale



4) Lassare sas brigas e sas discussiones inùtiles subra cuddu o cussu istandard. Chie pensat chi sa Lsc potzat finire intro duos annos sighit a faddire e no at cumpresu nudda de polìtica. Sa lsc at a sighire, mancari cun carchi cambiamentu minore. Chie sighit varientes locales o personales non faghet un'investimentu professionale seguru. A segus non si torrat, giai chi, segundu sa Chirca, sunt contràrios a s'istandard ùnicu su 28 pro chentu de sos sardos ebbia. E sa polìtica puru depet fàghere sos contos cun s'impopolaridade e cun sa majoria de sos operadores chi como sunt a sa muda ca adduint. Sos chi iscràmiant (solu in Internet ca foras non los carculant) est ca sunt de sos pagos discuntentos.



5) Fàghere unione intro de nois e pressione a sa polìtica. Unu lobbismu bonu pro una causa ùtile. Faghide ischire (sas lìteras in Internet sunt unu mèdiu bonu) a sos polìticos chi amparant sa limba chi sunt faghende bene. Issos puru ant bisòngiu de cunfirmas. 



6) Su 24 de austu sa comuna de Laconi organizat unu seminàriu a mangianu e merie pro operadores. Podet èssere un'ocasione bona pro nos bìdere e cumentzare, o sighire, a arresonare de custas cosas.



Ma como mègius a pasare. Cun sos augùrios a totu sos amigos (e amigas) de torrare a nou fortzas e ànimu ca serbint pro sas batallas imbenientes. 





Pepe Coròngiu