| SU GIASSU |
|
Diretore: Micheli Ladu - Editore: Sòtziu
Limba Sarda
|
|
CHISTIONES
|
12/03/2009 Apologia de sa polìtica linguìstica soriana [de Gianfranco Pintore - dae www.coronadelogu.com] |
 A
bi so ca si diat dèvere agatare galu, in s’Assessoradu de sa
cultura, in su verbale de una de sas ùrtimas reuniones de s’Osservatòriu
de sa limba, una decraratzione de istima chi apo fatu a s’assessora
Mòngiu, de pustis presentadu su Pranu triennale pro sa limba sarda.
“Sono disposto a salire sulle barricate con lei, per difendere
l’impostazione di questo piano”. Si trataiat de pònnere, comente in
fines est capitadu, totu su dinare de sa lege 26 a benefìtziu de sa
limba. E de tropedire sos malos usos de totu sos annos colados,
cando, boghende a còntiga chi sa limba est un’epifenòmenu de sa
cultura, si daiat dinare a imborduleris pro libros chi poniant unu
tìtulu in sardu, ponimus “Eris e oe in Ollolai” e in intro mancu una
paràula in sardu chi no esseret un’abentu folclòricu.Como chi si sunt comintzende a mòghere farchiones pro fàghere frascas in s’àrvore ruta, manigiados dae chie a Soru cumandende mancu “ba” l’aiat naradu, mi tocat de pesare custa “Apolozia de sa polìtica linguìstica de Soru”, chi mancu l’apo botadu. A mie mi diat aggradare de arresonare sas cosas, finas belle a nde fàghere còrdulas de musca; pro custu mai apo guvernadu e mai apo a guvernare. Ma a chie guvernat, devet leare pessos, mancari de pustis abistadas totu sas còrdulas chi fia narende. Beru est chi s’ex presidente costumaiat de lu fàghere tropu a s’ispissu, narant, ma in contu de limba at fatu comente si tocat. Contat una lezenda mesu metropolitana e mesu agreste, chi Soru apat tancadu in conclave unu grustu de linguìstas e àteros istudiados chi a bisu suo nde ghelaiat; e contant chi lis apat integradu sa cunsinna de amaniare unu istandard linguìticu pro sos papiros essende dae sos palatos regionales. “Una, non duas, non tres. Isseberade bois, bastante chi siat una e bia”. E gasi sa commissione at fatu, dassende in caminu carchi unu chi s’est fertu iscudende sa conca contra a su pessu “dirigìsticu” e “autocràticu” de Soru chi de istandard nde cheriat unu e chi, mancari no essende linguìsta, de sa partzidura wagneriana de sa limba sarda in logudoresu e campidanesu no nde cheriat mancu s’intesa. Sa limba de unu pòpulu est cosa de tropu importu pro la dassare a la guvernare a sos linguìstas e bia. O de gosi o de gasi, est naschida sa Limba sarda comuna, cussa chi so impreende in custa ocurrèntzia, pro nàrrere. Una limba naturale, no imbentada, faveddada in tres/bator biddas de Sardigna, chi s’iscostiat dae cada limbàgiu sardu su prus de su 10 pro chentu. Si sunt postos de rugradis carchi unu in bona fide, a beru timende pro s’identidade de s’allega de sa bidda sua, meda de prus abidentemente pro tropedire sa limba diplomàtica de Sardigna, s’idea etoru de istandard. Petzi diplomàtica at a abarrare si est impreada petzi in sos ufìtzios, prus ispainada at a èssere si est impreada dae chie cheret. Pro iscrìere artìculos, istùdios, romàngios, contos. Si la podet campare o si nche podet mòrrere cunforme a s’impreu chi si nde faghet. Pacos l’impreant e at a èssere che a nemos, su prus de sos sardos l’impreat e s’at a bortare in limba natzionale e internatzionale, che a su catalanu, su gallegu e su bascu, limbas de relatzione cun s’Unione europea. E puru, a chie li càpitat de andare in Euskadi, s’abìgiat deretu chi su bascu faveddadu in Donòstia no est su pròpiu de Gasteiz, mancari chi, iscrivende, s’Entziclopedia basca impreet s’istandard euskera; e belle chi e a chie cheret iscriet in limba istandard e a chie cheret iscriet in su limbàgiu de su bidditzolu prus ispèrdidu de sos montes bascos. Pesso chi de custu si sbiat Renato Soru cando at bogadu sa Lsc comente limba ufitziale de sa Sardigna e cando at annonsadu unu disinnu de lege de polìtica linguìstica. No una lege 26 noa o annoada, ma una lege, naramus li gasi, de costitunalizatzione de su sardu. L’at presentadu, su ddl, o l’at pòtidu presentare petzi cando ischiat chi no aiat pòtidu bastare s’aula de su Cussìgiu regionale. Non bi cheret mancu su cherveddu de Mussingallone pro cumprèndere chi de una cosa s’est sabidu: si l’aiat fatu cun su Cussìgiu abertu e a gradu de fàghere leges, su ddl suo aiat iscadenadu “l’ira funesta” de sos chi fiant galu a ismartire sa chistione de sa Lsc. Su prus de sos inimigos non fiant in sa polìtica, e de cada sorte custa non si fiat trèmida, pessende a sa candidatura beniente. Sos aversàrios fiant e sunt in sos intelletuales chi no agguantaiant s’idea de s’istandard boghende a còntiga chi custu poniat a un’ala, allacanaiat su “campidanesu” a benefìtziu de su “logudoresu”, duas entidades wagnerianas meda virtuales ma non reales. Pro ite naro una còntiga? Comunas de sa Provìntzia de Casteddu e sa Provìntzia e totu, leaders de sa rebellia contra a sa Lsc e contra a su “logudoresu” aragone ant torradu a s’Istadu su dinare de sa 482, sa lege chi amparat sas limbas de sas minorias. Lu podiant impreare pro afortiare su “campidanesu”. L’ant torradu a Roma sena fàghere nudda. Inimigos possentes fiant e sunt in sas universidades. Nùmeros ufitziales de sa Regione: in sa de Tàtari, resortas de s’Istadu pro cursos de formatzione de mastros e funtzionàrioa, 723.100 euros, gastados su 25 pro chentu, no impreados su 75 pro chentu; in sa de Casteddu, canteddu mègius, gastadu su 39 pro chentu, galu a ispèndere su 61 pro chentu. Carchi nùmeru galu: s’Universidade de Casteddu, de sos belle 3 miliones e mesu de euros integrados dae sa Regione in contu de sa lege 26 pro sa cultura e sa limba, at postu petzi su 10 pro chentu in atividades pro sa limba; su 0 pro chentu pro atividade veicolare in sardu. Si faveddat de sardu ma no in sardu, francu una bia (una tesi de archeologia, presentatore Giuanni Ugas): su chie diat dèvere èssere cosa de cada die est istadu gasi ispantosu chi nd’ant faveddadu sos giornales. In unu master de limba sarda, unu de sos dotzentes at naradu a sos istudentes: “Chiedetemi di parlarvi in inglese, in tedesco, in francese ma non in sardo”. Totu custa gente, o pro la nàrrere mègius sa prus parte manna de custa gente est sa intellighentsia orgànica a su progetu polìticu de Soru, gasi pretzisa chi isse l’at posta a traballare pro su programma eletorale siat in su 2004 e siat in custa ocurrèntzia. Est cun issa chi s’est afrontada sa gana de Soru de fàghere cosas mannas pro sa limba sarda. E custa gana l’at dèpida moderare, paret. In sa sìntesi de su programma in contu de identidade, b’aiat iscritu finas a s’agabu de ghennàrgiu: “Una terra è il suo paesaggio, la sua cultura, la sua lingua, la sua storia, la sua musica. Lo sviluppo della Sardegna non può che partire dall’identità…”. Sas deghe dies in antis de su botu s’allega l’ant incurtziada gasi: “Una terra è il suo paesaggio, la sua cultura, la sua storia. Lo sviluppo della Sardegna che vogliamo parte da un progetto identitario…”; morta sa limba e morta sa mùsica. In su programma longu, su disinnu de lege de polìtica linguìstica mancu de coladura. E mancari gasi, b’at àpidu a chie at pigadu a boghes funtzionàrios de s’Assessoradu de sa cultura ca b’aiat galu iscritu chi sa Lsc sighiat a règhere sos raportos esteriores de sa Regione. Deo una mesu idea de li dare unu botu a Soru, pro li torrare gràtzias de s’impinnu pro sa limba giai mi l’aia cuncordade. Mi nd’est colada sa gana, cando apo cumpresu chi botende a Soru, su beru, fiat a pònnere a guvernare gente chi tenet totu su deretu de gherrare contra a sa limba sarda, ma non cun su botu meu. Gianfranco Pintore
|