Aus pubblicau custu artìculu s'annu passau. De tandu a como no est cambiau nudda e ddu torraus a pubblicare agimai gasi comente fut.
Custas dies coladas est torrada a cumintzare s’iscola. E mi enit a conca ca ocannu puru sa Sardigna est sena imparu de su sardu in is aulas suas. Aus bidu unu muntone de avolotu sindacale po s’identidade, po s’edilitzia, po sos trasportos, po sa reforma de sa ministra Moratti, ma po sa limba pagu e nudda. Solu un’appellu de su Comitau abbia a su sardu comunu partiu de Macumere. Milla annos de istòria, chimbant’annos e prus de autonomia, trint’annos de gherra democràtica po sa limba e duas leges de amparu paret chi no siant galu bastantes. Iat a bastare a fàghere “obbedientzia civile” a sas leges po imberare su bilinguismu. Ma no ddu cherent, chissai poite... Paret chi sa limba non siat un’urgentzia, unu òbrigu de s’agenda amministrativa e polìtica. Foeddant de identitade, de ispecialidade, de istatutu, de costituentes e cartas noas, ma ismentigant unu de sos temas de identidade e “ispecialidade” prus mannos. In capas, su vitziu antigu de sos sardos (chi est figiu de su cumplessu de inferioridade de sos bintos) de pessare chi foras de innoghe e foras de nois s’agatet su mengius de sa vida e de su mundu, at conchistau medas de sos chi contant e cumandant. Su nemigu prus manu de sa limba est sa crasse dirigente sarda. Custos ant perdiu s’impreu fitianu de sa limba e dda timent poite no dda podent controllare. Sunt cunvintos chi s’identidade limbistìca de sa Sardigna potzat èssere de istrobbu a s’abbèrrere a su mundu, a crèschere in civilidade e a cumone cun sos àteros pòpulos. Su fatu chi sunt nàschidos o pesados in citade, posca, ddos at istransidos de connòschere bene sa cultura sarda, propiu cussa chi est galu foras de iscolas e universidade. E duncas no dda cumprendent. Sunt po sa “naturalesa” de su dialetu chistionau, ma refundat calichesiat ufitzialidade. Su resurtau peroe est ca sa limba si nch'est morendo. Calencuna cosa s’est fata. Progetos isperimentales finantziados dae sas leges 26 e 482 chi ant cussentidu de fàghere a sos pipios carchi cursu, calencuna letzione. Ma po s’imprus est totu lassau a su volontarismu de is imparadores. Est totu improvisau : cantzoneddas e ballu sardu po su prus. Si non ddu at maistros appassionados, non si faghet nudda. Ddue est in tames su bisongiu de istruturare s’imparu, e ddu rendere istàbbile in dogni iscola de sa Sardigna. Iat a tocare a abbèrrere unu cunfrontu cun s’istadu, a averiguare sos curricola de sos maistros, introduere sas figuras de sos letores de sardu (giaendo pstos de treballu professionales), ispriculare totu sas pinnigas de sas leges po fàghere su pòssibile de limba e cultura sarda in cussa cuota de matèrias de su programa iscolàsticu chi s’istadu cuncedet a sas Regiones...Torrando a cunventire sas risorsas chi ddue sunt giai, no ddue iat a servire mancu dinare meda. Ma, abbaidando a certu fundamentalismu internatzionalista anti-sardu chi paret torrando de moda, timo chi in medas in Sardigna ant a bòlere a prènere su 15 pro chentu de su programa iscolàsticu chi pertenet a sa Regione cun s’ìngresu e s’informàtica. Duas matèrias bellas, chi servint a totus po comunicare mengius cun su mundu. Ma, a banda, su mèdiu, s’aina po comunicare servit fintzas su “ite” comunicare chi iat a èssere su chi seus, s’identidade nostra. Su contribbutu nostru a s'universale. E su “ite” seus nois, mancu cun deghe oras de ingresu e de informàtica cada die ddu podeus imparare.
