08/10/2004 Sos chi iscrient "il giallo" a s'italiana e sunt "a la page"
Sa " lobby " de sos " giallistas "
de Lìbberu Massaju
Dominiga passada a Asuni ant fatu unu bellu cunvegnu, cundiu cun manifestatziones culturales e treatrales, a pitzu de s'emigratzione. Ddue at de fàere sos cumplimentos a su sìndigu e a is sotzios de is emigraos chi ant cuncordau custa faina. In sas matessi dies, 15 chilometros prus a susu, a Samugheo, ant aparitzau unu cunvegnu sìmile, si non uguale, a pitzu de is temàticas de su disterru, chi est su foeddu sardu autòctonu pro nàrrere "emigratzione" o fintzas "esiliu", o puru "ispopolamentu". In Samugheo, su comunu at tentu su pregiu de biere comente a relatadore su presidente de sa giunta Regionale Renatu Soru. Naschit a sa sìnchera su disigiu de faere sos cumplimentos a custos chi ant fatu custas cosas in sa bidda de is tapissos puru.
Ma a s'ogu de s'osservadore culturale no est fuiu su sèberu diferente chi ant fatu sos duos diversos aparitzadores in contu a sas fainas culturales de addoppiare a su tema de su disterru. In Samugheo ant seberau de punnare a sa cultura sarda-sarda: ballu sardu, coros, gruppos folcloristicos e fainas ligadas a su territoriu, a su sàmbene, a s'identidade de sa gente. In Asuni, imbetzes, ant preferidu bettare in mesu a pratzas e "lollas" sa solita "lobby" de sos iscritores giallistas (sos chi iscrient "il giallo" a s'italiana) "a la page" (agiudaos de fumettaros e teatrantes de sa matessi rèpula) chi est chircando, in custos ùrtimos chimbe annos, de egemonizare sa cultura in Sardigna cun d'una singia chi si caratzat de unu cosmopolitismu nebidosu pro aprodare posca a una sustantzia provinciale totu "filo-italianista". E anti-sarda.
Ddue at de nàrrere ca custu tentativu de egemonia est bellu e arresessiu. Di fatis, sa màchina comunicativa de s'industria mediàtica-culturale regionale ddus bantat a dilliriu mancu essent unu movimentu de iscritores chi at a làssare unu sinnu fungudu in s'istòria de sa literadura nosta.
Imbetzes, po s'imprus, sos chi iscrient sunt romanzeddos de "genere" ebbia chi no tenent mancu issos sa pretesa de èssere manniosos.
O, po caridade, perunu minispreju!
Sunt libritteddos belligheddos e faciles a ddos lègere in momentos de pausu, in sa pragia in s'istade, o cando unu chircat de si disvagare. Unu bellu cummertziu. Sunt operas de consumu simple, fundaos a subra de s'intriciu politziotescu, agimai "televisos", e chi intzitziligant in pilurtza su lètore proite tratant de sàmbene, de sessu e de dinare.
Di fatis, nois puru ca seus grivillosos ddos amos letos. Unu, o duos ebbia, de custos autores podet èssere cussiderau bonu, ma no apo a nàrrere cale, o cales.
No ddue iat a àere nudda de male in custu istadu, si, pro more de su disigiu de "egemonia", custos iscritores no essent chèrfidos intrare in sas seas in ube si detzidit comente destinare su dinare pro sas produtziones culturales. E custa "intrada", sigomente no est chi siant moderados (antzis meda giacobinos), cheret nàrrere sa "essida" pro àteros temas culturales: primu intre totus cussu de sa limba (po non nàrrere de is traditziones populares...) chi custos pessonagios cussiderant comente un'argumentu "passatista", antigu e fintzas "rozzo".
A dolu mannu, una certa polìtica chi no at intendiu àteras campanas ddis creet a custos. Sos giornales e televisiones ddis faent servitzios mannos e longos. Ma, biendo fintzas sos numeros de sas presentzias in Asuni (pagas a s'imbesse de Samugheo ca at prenu su logu), cantu gente aberu ddos sighet a custos? Paret pagu e nudda, nostamis paginones de giornale e servitziones televisivos. E gasi ant amostau fintzas is arresurtaos eletorales de sas regionales.
Imbetzes, cunvegnos prenos de gente po sa limba, si non funt ignorados pagu ddue mancat. E libbros bellos bellos iscritos in limba sarda non sunt mancu arrecensidos in sos giornales chi contant. Duas rias in 48esima pagina est fintzas tropu. Est giustu custu? Est pretzisu? Non podent bìvere paris custas duas animas de sa Sardigna : cussa sarda-sarda e cussa sarda e (fortzis) cosmòpolita? Proite custa lobby chircat de ispèrdere e fàere a foras totu sa chistione de s'identidade ligada a sa limba? Ant a èssere capassos de pinnigare gente e de guvernare? De is primos passos chi faent paret propriu ca nono. Como ant su pòdere però, e nos ant a fàere pèrdere unu muntone de tempus.
