|
04/10/2004 Afidos limbistigos curiosos Limba sarda in Frantza de Cristiano Becciu E comente chi est bia sa limba sarda! Pensade chi est gai perri-cónchina chi resessit finas a binchere chimbant' annos de disterru in terra frantzesa. Los apo intesos deo, sonos e paraulas sardas, in buca de zente nàschida in s' isula, emmo, ma pàschida in su 'e Frantza. Su bellu est chi, sende dae meda fora dae Sardigna, custa limba sarda de sos disterrados, s' est muntesa nébida cunfromma a sa chi faeddamus nois. Est pro cussu chi apo intesu paraulas ladinas, carrarzadas, oe, dae àteras furisteras. Leade iedda: sa "riga" italiana chi unu "bellusodeo" de àteros tempos si faghiat in sos pilos; pensade a ischitire: chi in italianu li namus "sdebitarsi"; cumprendide chi grogu est unu colore pius sardu de giallu. E in buca a custos sardos in Frantza, su fradile no est mai cuginu; s' annicare no est mai s'arrabbiare; sa fràbbica no est mai basilicu. Sunt finas curiosos sos frades nostros in Marsiglia, ca che mísciant su Sardu in su Frantzesu. Acò sa cuaffòsa, la coiffeuse en France, chi lis faghet sos pilos a custas sorres nostras, sardas. Si podent intèndere sas donnas mannas minetare sas netigheddas chi no faghent de bravas, nênde "mi chi ti frappo!", chi a sa sarda diat dèvere resultare "mi chi t' iscudo", ca frapper, en français, cheret nàrrere finas "dare una podda". Si leant unu caché sos disterrados a dolore 'e conca e no una pastiglia. Ite curiosu custu afidu limbístigu, lu diant dèvere istudiare comente si tocat, ponzende a pare custas interferentzias, cando e pruite s' impitant, cale sunt sas paraulas chi piaghent de pius a las misciare cun su sardu. A bortas bi nd' at àpidu de ríere. Ca medas bias, borténdeche su frantzesu in sardu, o a s' alimbesse, su sensu benit istropiadu, e si narat pira pro pirastru. Su papafarre, sa fruschedda che l'ant bortada in butone, ca bouton est su chi in italianu narant "brufolo". Est capitadu, peroe, de intèndere calicunu cussizende de "ischitzare unu butone" a calchi mascitu, chi at rispostu chi nono. E nd' aiat rejone. O cando, cherfende bortare in sardu s'espressione "femme mince" chi cheret nàrrere fémina lanza, calicunu, chentza lu chèrrere, at nadu una paraulaccia, a dolu mannu de cussa poverita: "una fémina míncia"! |