Intradas?! Li narant ancora “entrate”!!! In Sardigna s’Istadu italianu pínnigat totu – pagamentas e àteru -, cussu etotu at detzisu cantu ndhe torrare e no torrat mancu cussu, cosa de unos deghemiza milliardos de liras solu in custos úrtimos annos, e nois sighindhe a chistionare de intradas! Custa cosa est gai in su “Statuto di autonomia” chi s’Itàlia nos at dadu, leze “costituzionale”!!! Cosa de ordinària dipendhéntzia e delincuéntzia
‘costituzionale’.
E candho calicunu abberit sos ogros e chircat de “recuperare” su pane chi s’Istadu italianu nos leat fintzas dae buca, e benemindhe de “distinguo”!!! Si ofendhent sos canes de isterzu pro carchi “finezza”, candho depiant nessi tènnere ischifu de issos etotu solu ca ponent pe in mesu de zente dae sempre iscorzada e disisperada disocupada emigrada, cun ischina e ancas truncadas, a su postu de dare totu s’apozu chentza distintziones perunas a chie at tentu su tempus, su bonu sensu, sa capatzidade e creo fintzas su disisperu pro chircare
contos.
Ca no naro chi no si faghent “le nozze con i fichi secchi”, ma no si faghet mancu unu passu addainanti cun sas ancas truncadas: solu “programmi” de fàulas e de illusiones si podent fàghere, ordiminzados pro minchionare sa zente, calesisiat sa marca de su “programma”.
Chie tenet unu mínimu de istima a sos Sardos e a sa Sardigna, chentza iscóticos o arreghèscias o iscusas de segamigasu o de inghiriagrastos, depet dare totu sas fortzas pro chi Soru cun sa Regione bincat e s’Itàlia nos torret nessi su chi nos at furadu in custos úrtimos annos.
O sunt gai tzegos e tontos pro no bídere chi issos etotu si ant iscavadu sa fossa? Pessant de pòdere aprofitare ancora meda de su disisperu de sa Sardigna? No bident comente sa Sardigna ch’est sempre prus a fundhu, logu de zente betza e malandhada cun sa zoventude sempre emigrendhe? Mancu su crancu in metàstasi faghet su matessi efetu! Sunt emigrados fintzas sos “politici”!!! O pessant de pedire su votu a tres milliones de
berbeghes?
Ma sa cosa chi m’ispantat de prus est su chi si pessat de fàghere pro rimediare. Paret zente chi no at lézidu una riga de istória de sa Sardigna in custos úrtimos séculos de colonialismu nudh’àteru che colonialismu. O si ndhe at lézidu e ndhe at cumpresu carchi cosa no ndhe l’importat nudha si no su torracontu personale chi bi podet àere a si ndhe fàghere “interprete” ingrassèndhesi aprofitendhe de su disisperu de sa zente. O si sighit a pònnere sa manu in ogros a fàghere programmas de illusiones faghindhe allenamentu a sa peus dipendhétzia manizendhe peràulas chi parent de autonomia.
Ca est su raportu de sa Sardigna cun s’Itàlia su chi no andhat bene e a lu cambiare no lu podimus pedire a s’Itàlia, si no semus macos che cadhu o tontos che napa o inganniles
apatentados.
Mi faghet ispantu mannu – e lu naro comente si narat a sa campidanesa, cun sinnificadu de assuconu, atzíchidu, cosa de timire, e no de meraviza – ca tzertos unos pessant comente amus connotu de sa política de su PSd’A: «Aut aut!» O s’Itàlia nos daet custu o “ci separiamo”, coment’e chi sos Sardos siemus in cundisssiones de impònnere carchi cosa a s’Itàlia!!! S’Itàlia si ndhe afutit de iscràmius de gatu, de bator batos sonnidos chi semus, e sa cundenna nostra est solu a fàghere sos pedulianos. E mi dimandho si est cosa de pessare chi s’Itàlia si frimmet a iscurtare ite cherent bator macos.
Ca solu macos nos depimus cussiderare si sighimus a isperare chi s’Itàlia pesset a su chi bisonzat a nois, coment’e chi totu su domíniu chi at fatu e sempre de prus faghet innudendhe e iscorzendhe sos Sardos e sa Sardigna no siant sa menzus dimustratzione chi no bi at de isperare nudha. Fintzas a candho sighimus a alimentare s’isperàntzia de sos Sardos in s’Itàlia semus argas de muntonarzu, ca est solu a distrúere sa fide e bonu isperu chi depimus tènnere in nois etotu, sos únicos chi podimus rimediare.
Su chi bisonzat a nois nollu depimus fàghere nois: foras de custu bi est solu sa ‘politica’ de sos aprofitadores e inganniles, sempre afariados a pedire “aiuto” a sos ladros de Pisa.
Deo no ndh’isco ite at a fàghere s’Itàlia pro custu dinari chi nos at furadu: si e candho l’at a torrare. Ma fato sa menzus ipótesi: chi lu torret luego e totu.
Ma sas pagamentas in Sardigna las sighit a pinnigare s’istadu italianu. Punto e a capo! Su chi pagamus (pro no faedhare de totu sas impresas e privados chi no pagant nudha in Sardigna!!!) sighit a intrare a s’Istadu e no a sa Regione.
Si bi aiat àpidu autonomistas, autonomistas deabberu, l’aiant propostu e fatu dae meda a cambiare cussa trufa de s’istatutu chi narat ca su Titulu III (sas “entrate” de sa Regione) si podet cambiare cun leze ordinària: si fint istados ómines l’aiant cambiadu a manera chi sas pagamentas in Sardigna las pínnighet sa Regione e apustis si diat sa “parte” a s’Istadu.
Si no aimus connotu séculos de dipendhéntzia e pedulianésimu bi tiat àere de isperare. E chie cheret sighire a pistare abba pedindhe cosas chentu bortas pedidas e chent’e una borta irmentigadas e torradas a pedire e irmentigare segundhu sa ‘politica’ de Campacavallo, podet pròponnere custu puru.
Ma su chi sos Sardos depimus fàghere no est “O s’Itàlia nos torrat su dinari o sinono…” Sinono ite? Nois no semus in gradu de l’impònnere própiu nudha a s’Itàlia, siat chi la guvernent ‘inimigos’ o ‘amigos’: su raportu de sa Sardigna cun s’Itàlia est su chi est, no su chi nos paret e
piaghet.
Pro cussu naro: sa disubbidiéntzia civile – versare sas pagamentas nostras a sa Regione - est sa sola cosa sensada chi depimus organizare e fàghere, e no bator alivertos de ‘indipendentisti’ o ‘sardisti’, ca sos àteros Sardos no che istant in sas nues, za tenent su matessi disisperu de chie at chircadu de abbèrrere sos ogros: a organizare sa disubbidiéntzia civile-fiscale lu depet fàghere chie amministrat sa Regione, cun métidu, frimmesa e rigore, si no cherent sighire a èssere pistadores de
abba.
Depet fàghere a manera de ndhe ischidare totu sos Sardos informèndhelos e rechedíndhelis unu cumportamentu de responsabbilidade, in custu e in àteru, ca primedotu sa zente no ndh’ischit nudha de comente sunt postas sas chistiones de sa Sardigna e duncas no ischit mancu ite totu podet fàghere prus de votare isperendhe “nel migliore offerente”.
Ma sa manera de s’iscabbúlliri de sa súrbile sangunera Itàlia – pro resurtare a tènnere unu raportu de dignidade - bi est e si faghet semplicemente faghindhe su chi est in podere de donzunu de nois, chentza distintzione de colore políticu o de àteru nudha, dae sas criaduras de un’annu candho comintzant a faedhare a sos betzos cadrudhos de chent’annos, e fintzas a fàghere totu sos contos cun s’Itàlia.
Santuanni Suérgiu 16 de donniasantu 2005
Mario Pudhu
