Est cumintzando sos triballos in custas dies s’ufitziu de sa limba sarda de sa provintzia de Aristanis. A coittu at a cumintzare fintzas cussu de sa provintzia de Casteddu (eletziones amministrativas e tempos ministeriales permittendo) e s’annu chi enit at a sìghire fintzas cussu de Tàtari. S’ant a atzùnghere a cussu de Nùgoro chi triballat dae annu e mesu cun sortes diferentes e opinàbbiles.
Ma sa chistione prus manna de sa limba sarda, de s’unidade sua e de su benidore chi dd’at a pertoccare passat, prus che àteru, in Aristanis. E custu proite est sa provintzia “cuscinetto” de sa limba, comente in antigoriu fut su groriosu Giuigau de Arborea “cuscinetto” de un’istòria de divisiones.
Sos guvernadores de Arborea iant cumprendiu ca a èssere in mesania est una balia, non una birgongia. Est a ischire duas cosas in tames de una, no at èssere “limba burda de zona bastarda”. E iant fundau sa soberania e su podere de unire is sardos a pitzu de custu. Iant cumprediu ca non depiant èssere subalternos a nemos. E pessare a unire sos sardos, non a campare issos ebbia e...is àteros giai s’ant a arrangiare....
Totus ischint chi sas autoridades aristanesas ant giai fatu unu sèberu de polìtica limbìstica chi andat in favore a sa LSU, sa Limba Sarda Unificada giai adotada cun èsitos crìticos e de averguare in Nùgoro. Ma sos atos ufitziales de custu sèberu non si connoschent. E ddue at dudas chi siat prus punnau a sa subalternidade che a s’unidade.
Nadu custu, parent pagu ischissiadas totu sas osservatziones, cundidas de ingiurgias pessonales, chi sunt bessias a campu in custas ùrtimas chidas contras a sa « limba de mesania », proposta de polìtica limbìstica avantzada de su comitau « Abbia a su sardu comunu ». Su bersalliu est partu faddiu.
In custos interventos, prus fatos de intragnas si non de conca, si partit di fatis de su fatu ca sa LSU est fallida, ma custu no est beru. Antzis, in fatu de amministratziones est como sa prus impreada.
In prus si sighit a atacare su fatu chi Limba de Mesania siat unu progetu de “unificatzione” cando no est. E dd’ischint totus. LdM est unu mètodo de triballu chi movet dae un’idea, cumintzat dae in cue, ma non s’ischit a ue at lòmpere. Cun LdM si foeddat, si resonat in biddas e cussorzas medas. E “cumintzare” tenet unu significu diversu meda de “agabbare”. Su chi importat est a èssere in paghe pro s’abbalentamentu de sa Limba Sarda (Totu) e tribballare, tribballare, triballare.
LdM est una crìtica vivente a su metodo personalìsticu e antidemocràticu (a bisu nostru) de sa LSU chi, si puru est s’istandard impreau de duas provintzias, no est reconnota dae sa zente, est cunsiderata fatia (artificiale), e non cunvinchet prus de su tantu is operadores.
Ma non tocat a èssere cuntentos de custu, proite calisisiat progetu de unidade de sa limba s’at a iscùdere contras a su muru de su “municipalismu limbìsticu” de is sardos chi at bloccau sos ghiadores de sa provintzia de Nùgoro.
Su chi est peius est chi su teterùmene de sos sustennidores de sa LSU (pagos pro nàrrere sa beridade, ma assessores in bona cantidade) paret chi non tengiat mai fine.
Nos isperaus peroe chi s’ufitziu de sa limba sarda de sa Provintzia de Aristanis siat dignu erederi de cuddas cancillerias guigales de s’Arborea chi furint arresessias a unire, cun d’una limba amministrativa, totu sa Sardigna. E prus de totu teneus s’ispera e sa cunfiantzia in cuddas pessones chi ant muttiu a triballare in cue.
Ddas connoscheus e ischieus chi sunt cumpetentes e creent a su chi faent. Ant su dèvere morale de pensare a su bene de sa Sardigna totu intrea e de su territoriu insoro chi est “terra de mesania”.
Proite una “mesania de is sentidos” in sos sardos est possibbile gasi comente un’unidade. E Aristanis podet faère meda. Si non si lassat trisinare in sa solidade disisperada de sos chi ant sèmpere sa Beridade de sa limba insoro in buscia.
