28/05/2004 Cun su dinare de su sardu si finantziant is atividades in italianu
Sas trampas de sa lege 26
Si unu chircat in su ditzionàriu de Mariu Puddu a canta maneras si podet nàrrere in sardu sa paraula italiana “truffa”, abarrat ispantau. “Imbelècu”, “macatreferia”, “trampa”, “tramperia” e chissai cantas àteras modas po espressare su matessi cuncetu. Su foeddu italianu “truffa” m’est ampulau a retentiva pensando a sa lege regionale 26, sa chi totus mentovaus comente cussa de “sa limba e de sa curtura sarda”. Innantis de totu, tocat a nàrrere ca sa lege est istada bona e de importu, e at permitiu de cumentzare triballos chi, sinduncas, non s’iant a èssere mai fatos. E mancu male ca est arribada a pustis de annos e annos de isciolorios. Cumprimentos a chie dd’at fata.
Unu passu a innantis, duncas, chi peroe non nos depet istraviare dae sa sustantzia de is interventos chi si funt fatos e si faent. Seo annos e annos nando, e in pagos iscurtant, ca in Sardigna non teneus galu una lege chi bidoret a prenu sa limba sarda, e chi sa lege 26 de su 97 no est una lege chi amparat sa limba a manera pretzisa. , ant a pensare is chi mi ligent. Sa beridade peroe est ca cussa lege est naschia po more de unu cumprumissu intre is chi cheriant su bilinguismu, e sos chi no ddu cheriant po nudda. Duncas, s’est fata una lege non solu po sa polìtica limbistica (comente in Catalunia po nàrrere), ma po “sa limba e sa cultura sarda”. Ma a intro de custu cuncetu de “cultura” si giat agiudu a totu unu mundu de fainas chi funt “in italianu”. Nemos, e deo prus pagu, tenet nudda contras a is atividades culturales sardas in italianu, antzis mi praghent meda, ma su chi mi faet pinnichiu est ca custa mungia est posta in cumpetzione a su matessi paris de cudda “in sardu”. S’arresurtau est ca, in sa lege 26, si unu presentat unu progetu in sardu, custu is ufitzios (ca gasi narat su testu giuridicu e non tenent àtera possibilidade) dd’apretziant a su propriu livellu de unu in italianu. Bolet nàrrere ca sardu e italianu, in sa lege citada tenent sa matessi dignidade ma non sa propriu oportunidade, e su sardu s’agatat, cun totu sas fartas suas, a èssere a trivas cun s’italianu, limba galu egemone de sa cultura chi si faet in Sardigna. Ma si, narando ca boleus amparare sos dèbiles, poneus a cùrrere in d’unu matessi tretu una persone sana cun d’una disamparada, unu gigante cun d’unu pitzinnu, inue est sa “protezione” po su dèbile? S’arresurtau est ca s’umprus de is progetos finantziaos de sa lege 26 funt in italianu poite sa gente agatat meda prus facile a cumprire unu traballu cun d’una limba « forte », prus che cun d’una limba de minoria chi at probremas de variantes, de iscritura, e chi una bona parte non connoschent. In prus, sos chi sa limba no dda cherent, tenent sa possibilidade de suspire contributos po is atividades insoro “italianistas”, afutendosinche de sa limba e antzis, a bias, faendo dannu. Si custu si podiat baiulare is primos annos, de cando est bessia sa lege istatale 482, in su 1999, custa chistione non si podet prus arrampinare. Di fatis, s’ispìritu de sos principios europeos e de sa lege istatale funt cussos de amparare sa limba “debile”, o de minoria, e cussa ebbia. E non de amparare una generica “cultura sarda” mancari espressada in italianu, una limba “de majoria” e duncas chi, sèmpere a parre de s’Unione Europea, non minescet bidoriu. E ddu cumprendet unu pipiu puru ca una limba “egemone” e de “majoria” non podet èssere agiudada a dinare, o amparada, proite fartat su fundamentu culturale, giuridicu e polìticu europeu. E si custu si faet a dannu e in nòmene de sa limba de minoria, seus giai in sos tretos de sa befa e de sa trampa. Est custu s’estremagiogu chi si faet nàrrere ca, fintzas a como, si puru sa lege 26 est servia a faere movere calincuna cosa, e nemos ddu bolet cuare, bolet mudada, e sa lestra. O si ponet in cunfromma a sa 482/99, o si nde faet un’àtera po sa limba ebbia sena su cuncetu de ambiguidade de sa “cultura sarda in italiano”. In s’interis, in sos artìculos prus de importu de ispesa de sa lege 26 (art.13, 14, 19, 21, 25) andat introdusiu su cuncetu de sas « cuotas ». Su 50 pro chentu, a su nessi pro non nàrrere ca cherimus andare “contram legem”, de is disponibilidades depent andare a sa limba cun seguria e cun « precedentzia » a cussas in italianu. Un’arrejonu e unu consigiu giai arreciu de s’Assessorau de s’Imparu Pùbricu de sa Regione chi at mudau is criterios de ispesa. Ma is “lobbies” italianistas chi cherent, in nòmene de su sardu, pigare is agiudos de fiantzia po s’italianu, ant giai decrarau gherra a sa bonidade de custos principios de amministratzione. At a èssere una batalla longa, po arrefudare custu machioriu de sa cultura italiana finantziada cun su dinare de sa limba sarda.
