Su chi nde bessit a campu de su cumintzu de custa campagna eletorale po su guvernu e su consigiu regionale , est su mudimene de is candidaos a sa presidentzia in argumentu de limba sarda. A banda sas decraratziones de ritu, sa numenada generica de sa limba in su programa e calencunu islogan po no iscuntentare a nemos, sa chistione de su sardu paret chi non siat de sas prus abitadas de sos guvernadores “in pectore”. Duncas, no ischieus si in sos chimbe annos imbenientes a sa limba s’at a giare prus dinare, si s’ant a appricare is leges de s’Istadu e de sa Regione, si su guvernu sardu benidore, e cale de sos pretendentes a custu, at a bidorare e abalentare a sa bera sa limba nostra. In prus, sigomente su mudimene est mannu comente unu roccargiu, no ischieus cale at a èssere sa polìtica limbistica de dognunu a modu de pòdere isseberare su candidau mengius. Cales sunt sos parres de sos candidaos guvernadores po sa chistione de s’imparu in sas iscolas ? Cales po sa chistione tosta de s’unificatzione? Cales po su sardu in s’amministratzione pùbrica? S’identidade sarda andat paris cun sa limba o nono? Non de ischieus nudda e aus andare a votare a sa tzega sena ischire chie at a èssere s’assessore e cale polìtica at a fàghere, e si at a èssere in favore a su sardu o nono. Custas sunt sas dodas de su sistema de votu a majoria. E eris apo fatu unu bisu : de iscurtare unos cantos cumitzios (parlatas si naraiat unu tempus) de dereta, de manca e, ddue iat a mancare, tertzupolistas puru, in sardu. S’impreu de sa limba normale, in d’una Sardigna normale. Ma custa normalidade, mi penso, at abarrare in sonnos.