05/06/2005 Sèberos de Imprenta - Sa Republica Sarda
Chentze limba sa Sardinna est fora de s'istoria
de Ivo Murgia
CARLES DUARTE (Barcellona, 1959) poeta e limbista, at fundau e dirìgiu po 20 annos sa “Rivista de Llengua i Dret”. Est istètiu professore de sa “Iscola de sa Amministratzione Pùblica” de Catalùnnia e de diversas universidades. Fut su “Diretore Generale de sa Comunicatzione” (1995-1999) e “Segretàriu Generale” de sa “Presidèntzia de su Guvernu de Catalùnnia” cun Jordi Pujol (1999-2003). Is lìberos suos chi sunt istètios tradùsios in italianu sunt: “La pioggia del tempo” (1991) “La pelle del sogno” (1992) e “Il silenzio” (2004). In su 2002 su professore Giuseppe E. Sansone nd’at publicau s’antologia poètica “Ponente sull’orlo”, e in su 2000 est bessiu “Il linguaggio giuridico”, Condaghes, sa tradutzione italiana de unu traballu suo de limbìstica. Imoe est diretore de su sòtziu culturale “Fundatzione Luís Carulla”.
MURGIA - Comente est sa situatzione de su cadalanu oe in Catalùnnia?
DUARTE - “Su cadalanu est oe sa prima limba ufitziale de Catalùnnia. Su Castillianu puru est limba ufitziale, ma su “Istatutu de Autonomia” narat ca su cadalanu est sa limba pròpria de Catalùnnia. S’istandard est istètiu aprontau a printzìpiu de su sèculu passau de su “Instituts de Estudis Catalans” un’istitutzione acadèmica sustènnia de su Guvernu de Catalùnnia e reconnota de s’istadu ispanniolu. Su parlamentu de Catalùnnia at aprovau duas lees po sa limba: sa “Lee de normalizatzione limbìstica” de su 1983 e sa “Lee de polìtica limbìstica”; su cadalanu est sa limba ordinària de s’amministratzione regionale e comunale, comente de s’iscola pùblica e privada. Is mass mèdia puru ddu manigiant, prus in su ràdiu chi no in sa televisione, e s’agatant giornales publicaos isceti in cadalanu comente “Avui” e “El punt”, giornales cadalanos/castillianos comente “El periódico” e “Segre” e solu castillianos comente “La Vanguardia” chi pero’ est de Madrid ma difùndiu fintzas in Catalùnnia. Is istatìsticas ufitziales (1996) nant ca su 94,9% de sa populatzione cumprendet su cadalanu (in su 1986 su 90,2 e in su 1991 su 93,7). S’istandard nch’est rennèsciu a pinnigare apare totu is cadalanos e antzis at afortiau prus e prus su sentidu de identidade intre pòpulu e limba.”
MURGIA - Gia’ chi s’istandard cadalanu at funtzionau aici bene si diat a pòdere pensare de dd’imperare in àteras realidades?
DUARTE - “Totas is realidades tenent is “ispecialidades” insoro, s’istandard cadalanu at funtzionau ca amitit unu tzertu “santziamentu” (oscillatzione) tra variantes, comente po sa foeddada de is Ìsulas Baleares o de sa Comunidade Valentziana (sa prima persone de su presente indicativu e s’essida in “-o” po sa Catalùnnia, in “-e” po Valèntzia e in consonante po is Ìsulas Baleares). Deo connosco sa situatzione de su sardu, sa diversidade intre macrovariantes, ma comente po su cadalanu s’istandard est unu bisòngiu pretzisu po pòdere afortiare su manìgiu de sa limba iscrita. Sa limba tenet variedades dialetales, ma po su manìgiu formale iscritu, in is mèdios de comunicatzione, in is istitutziones, serbit un’istandard atzetau de sa majoria de is sardos.”
MURGIA - Connoschet is propostas fatas po istandardizare su sardu?
DUARTE - “Connosco cussas propostas, ma no seo deo su chi depet nàrrere su de fàere. De seguru no tèngio s’autoridade po pòdere chistionare, e pero’ creo chi, in sa situatzione de su sardu de oe, no fatzat a impònnere una macrovariante asubra de un’àtera, o po mèngius nàrrere, a propònnere un’istandard “fraigau” apitzu de una variante isceti. Is sardos no si depent cansare mai de chircare sa solutzione prus giusta po sa limba insoro, e depent rennèscere a agatare sa caminera bona po unire totu is sardos in un’istandard.”
MURGIA - Chine tenet s’autoridade de istudiare un’istandard e ddu propònnere a sa gente?
DUARTE - “Sa limba est una realidade sociale e s’autoridade nosi bisongiat po pòdere presentare un’istandard a is foeddantes, antzis no faet pròpiu a nde fàere a mancu. Ma depet èssere un’autoridade no solu polìtica, ma fintzas iscientìfica, tocat a traballare po ispiegare bene su mòlliu (modellu) propostu, po informare e creare acòrdiu po chi siat retziu de is foeddantes. S’idea est de unire totu is chi depent manigiare e fàere connòschere s’istandard, iscola, istitutziones e mass mèdia.”
MURGIA - Foste’ tenet una formatzione giurìdica, connoschet is lees sardas e italianas po sa defensa de su sardu?
DUARTE - “Eja, gia’ ddas connosco e ddas connoschent fintzas is cadalanos, ca noso nd’aus foeddau in sa “Revista de Llengua i dret”.
MURGIA - Comente faeus a cumbìnchere is sardos a torrare a su sardu, e prus de totu is giòvanos?
DUARTE - “Su tempus benidore est de is giòvanos. Su sardu po fàere parte de su mundu de is giòvanos depet èssere acapiau a su passau ma castiare a su benidore, chircare de s’acostare a is bisos e a is disìgios de sa gioventude. E apo nau bisos, pròpiu ca est una cara de sa chistione, un’ideale, aus a nàrrere, sa defensa de s’ispecialidade de dònnia pòpulu contras a una mala globalizatzione chi bolet apetigare sa bellesa e sa richesa de sa variedade de is culturas. Ma lasseus is “artos chelos” e torreus a terra. No ddue at duda peruna chi su sardu at a èssere carculau de prus meda de is giòvanos si custa limba est foeddada, e bene, de personàgios de s’isport, de sa mùsica, de sa televisione, de sa cultura chi sunt acanta a issos. O si no ddu chistionant, assumancu nde depent foeddare bene! Tando internet podet serbire de aberu, ca est unu mèdiu universale, istimau e praticau meda de is giòvanos. Noso seus unu passau chi si faet benidore, no seus nàschios in su nudda, chene raixinas. Seus mortos si no boleus unu benidore, si no teneus unu bisu, una voluntade de mandare a innantis s’identidade nostra. Si in su benidore de sa Sardìnnia nche mancat sa limba sarda, custu benidore no esistit, no podet èssere, ca nch’at pèrdiu su passau e su pòpulu sardu lassat de èssere una vida acapiada a una terra e a una limba e isparesset de s’istòria”.
