|
10/07/2004 Politica sarda e aviantesas perdias in cultura Su chi sa Dereta no at cumprendiu de Liberu Massaju Est fitianu po medas a nŕrrere ca, in fatu de cultura, sa Manca at tentu e tenet s’egemonia a pitzu de sa Cultura. A su mancu prus de sa Dereta. Comente e totus sos “topos” comunes in custa frasia ddu at beridade e farsidade paris. In capas, in Italia, custu est istau beru po annos e annos in su tempus de sa Gherra Frita cando su Partidu Comunista, mancari no esset potziu guvernare, teniat appaltaos setores intreos de sa vida půblica. Unu de custos fut s’universidade in ube at tentu su tempus de pesare intelletuales balentes e fintzas “Iscolas” de concas cuadras. In Sardigna, fortzis, sa Manca tenet e at tentu su matessi podere, ma non cumpletu. Di fatis, bona parte de su movimentu po s’identidade e sa limba sarda, movendo dae Sos Annos Setanta innantis, s’est isboligau foras de su controllu de su Partidu Comunista (chi antzis a tretos dd’at cumbatiu) e de is ŕteros partidos de sa manca. Custu grustiu de intelletuales non si podet mancu nŕrrere chi siant abbarraos in su corrale de su Partidu Sardu, ca de custu partidu ischieus is fartas e is peccos. E ischieus puru sa debilesa in sa “gestione” culturale sua mancari esset mere de s’idea prus forte de Sardigna. Duncas, si podet a sa fatzile nŕrrere ca sa “cultura sarda”, cussa de identidade sěnchera, podiat čssere unu terrinu bonu po sa Dereta po pňnnere in abbas malas s’egemonia de sa Manca in argumentu de cultura. Custu no est arresessiu poite a Dereta est mancada (in custos chimbe annos de guvernu) sa ida polětica bastante po cumprčndere s’importantzia de s’atividade culturale in sa vida de oe. S’est fata “butega” meda, ma sena un’idea, unu progetu po sa sotziedade culturale sarda. Antzis, unu presidente de Dereta naraiat chi non si cheriat ocupare de sa chistione de sa limba “perchč č un problema da assessore, non da presidente”. Pagos meses innantis de is eletziones Bruno Murgia, capugrupu de AN in su Consigiu Regionale (chi no est arresessiu a ddue torrare iscaddau de is eletores), at aghiau un’apellu a is “intelletuales de sa Dereta Sarda”. Est de badas a nŕrrere ca dd’ant respostu in pagos e malaconcios. Unu at propostu de abolire sa lege 26 e sas “deviatziones” suas. No faet a ddu creere. Sos unicos chi ant cumpresu calchi cosa funt istaos Onida e Iscarpa, ma non funt de Dereta e ant guvernau cun sa Dereta po cumbinatzione. Renato Soru, presidente nou, in tames, at tentu unu plebiscitu de artistas, iscrividores, cantantes, saltimbancos, nanos, ballerinas e professores universitarios. Po non foeddare de sas « lobbies » de s’ispetŕculu. Totu unu mundu chi como isetat cun su bonete parau su dinare de sa Regione de parte de su Presidente. Ant a čssere acuntentaos? Ant a fŕere cultura sarda? Ant a fŕere “Cultura” e bostu? No ischieus, no arrenesseus a lčgere su benidore. Ischieus ca is tempos funt mudando. E comente no bastat a istare in Sardigna po čssere sardos, no est bastante a fŕere cultura inoghe po nŕrrere ca est “sarda”. Sa diversidade sarda no est solu mercantzia de campagna eletorale: est ŕnimu, ispěritu, coro, intragna. Est limba, sena sa cale no ddu at ne identidade ne divessidade. Ne a Dereta, ne a Manca. |