Lunis passadu, in cuartu, a sas 08.00 de su sero, in sa sea de su “Teatro Centrale Alidos” est istadu presentadu cun una cunferentzia de imprenta, su tribagliu discograficu primu de sa cumpagnìa chi gighet su mantessi numene “Teatro Actores Alìdos”.
Su discu, ‘essidu dae pagu, si intitulat “Canti delle Donne Sarde”, est produidu dae sa Finisterre, una de sas domos discograficas pius connoschidas e importantes pro sa musica populare in Terramanna.
A sa presentada ant partetzipadu, a palte su regista Gianfrancu Angei, Paulu Pillonca, poete e autore de calchi branu de su discu, e su Sìndicu de su comune de Cuartu Sant’Elene Luisi Ruggeri chi at auguradu foltuna e ateras inisciativas importantes e de sutzessu in Cuartu, comente cussa apida in custos annos dae sos Actores Alidos.
E propriu in custos ultimos annos sa cumpagnìa, paris cun s’atividade de teatru, at istudiadu e chilcadu sonos noòs, e prus e’ totu at tribagliadu a subra de sas oghes e cantos antigos de sas feminas de Sardigna.
Custa chirca at ogadu a campu unu cuntzèrtu chi dae divescios annos (dae su 2001) est girende pro s’Italia e s’Europa cun sutzessu meda.
Ocannu dae cuntzertu su progetu s'est tramudadu in discu chi at àpidu reconnoschimentos importantes meda dae rivistas ispetzializadas pro sa world music internatzionale, e est intradu in sa "top ten" (sos deghe menzus) de sos discos pius interessantes in totu su mundu sempere comente musica populare. Fintzas sa radio BBC s'est abista de sos actores Alidos e at postu duos branos in sa lista de sa musica de intendere in sas trasmisciones de sa world music.
Sas bases sunt sos cantos populares e tradiscionales, in limba, chi in su passadu faghiant parte de sa vida fitiana de sas feminas de Sardigna e chi, cun cumpetentzia e passione, sunt istados rimanijados in giae polifonica.
Sunt cantos de amore, de cheja, ninnìas, dantzas, cantos de giogos o atitos.
Sas cantadoras sunt chimbe, Valeria Pilia ghiadora e boghe sola, Alessandra Leo e Manuela Sanna chi sunt boghes de punta, Roberta Locci boghe mediana, Valeria Parisi boghe de suta, e su musitzista, famadu meda pro s’abilidade cun totu sos istrumentos traditzionales est Orlandu Maxia.
Interessante meda est s’isperimentu de su cantu a tenores (cantu fin’ a como sempere de sos omines) chi sas cantadoras faghent cun tranchiglidade e cumpostesa. Sos mudare de oghes e sonos, su ritmu de sos tumbarinòs de Gavoi chi issas etotu sonant, e s’interpretatzione teatrale chi sas protagonistas ischint faghere bene pro no isfadare, piaghent a su pùblicu, sempere famidu de ideas noas, chi muntenzant peroe sa traditzione e s’identidade de sa cultura nostra.
B’at de sinnalare s’abilidade de su vertudòsu Orlandu Maxia cun su sulitu, sa trunfa, sas launeddas e s’organetto diatonicu in sos branos de solista, chi cun sa musica alligra de su passu puntau, faghet bennere, a chie l’intendet, sa olza de moère sos pèes pro ballare.
Su sutzessu Europeu de sos Actores Alidos cun cantos, limba e musica sarda, no nos devet meravizare pruite nos faghet cumprendere menzus chi sa Sardigna podet e devet andare a innanti cun sa cultura sua, e antzis est cussu su camminu de sighire e afortigare, pro essere Europeos ma cun un’identidade marcada, originale e moderna puru.
S’impitu de sa limba sarda in s’arte diventat gai internatzionale, e faghet ischìre a su mundu chi in Italia, b’at una terra chi si giamat Sardigna, chi est divescia pro limba, storia, sonos e cultura e chi cheret essere connoschida e ammirada pro comente est. Europea, ma sèmpere Sardigna.
Faghimus sos cumplimentos a custa cumpagnìa teatrale e lis’auguramus de aere ateru sutzessu meda in Sardigna e in totue.
Una duda e pregunta ebbìa devimus faghere a sos Actores Alidos: comente mai su tìtulu de su discu est in italianu e no in sardu?
