23/06/2004 Aboju in Casteddu de su sotziu Jan Palach

Peppinu Mereu, su "Misteriosu"

de Liberu Massaju

Peppinu Mereu, una boghe antiga sèmpere a passu cun sa modernidade. Est custu s’indicu chi est bessidu a campu in s’aboju aparitzadu dae su sotziu Jan Palach in Casteddu (sala Cosseddu de sa domo de su dischente) lunis coladu su 21 de su mese de Làmpadas. Su poeta tonaresu abbarrat una presentzia dìliga e de fortuna manna intro sos “mannos” de sa literadura in limba sarda. Unu cantadore “malaitu”, iscapigliadu, un’ispiritu turmentadu de afannos e dolores chi at agatadu su caminu de sa libertade sua – e de sa salude - in sos versos chi addurant galu in tempos de oe. Chie no connoschet a su nessi una cantone de Mereu? Chie no connoschet “Nanneddu meu” o “Su testamentu”, o “Deo no isco sos carabineris”? Sa musicalidade de sos testos de Mereu nd’at fatu sa fortuna sua in tempos modernos. Paritzos autores e cantantes medint sa vena issoro cun sas poesias de su tonaresu isperende de intrare in su coro de sos chi sighint sa mùsica sarda. “Peppinu Mereu, s’amore e sa gherra” fit su tìtulu de s’aboju, ghiadu dae Elisabeth Ledda e Frantziscu Floris, e su tema de sos relatores. Pro su “Colletivu Peppinu Mereu de Tonara”, chi at abertu sos triballos, sa bidda barbaricina est meda orgolliosa de àere dadu sa nàschida a unu poeta gasi mannu. Mancari in sos ùrtimos annos de vida (su poeta est mortu a 29 annos de maladia in su 1901) sas relatas intro sa zente e s’artista non fin de cuddas prus bonas. E, pro sos tonaresos de sos ùrtimos annos de s’Otighentos, Mereu aiat balanzadu s’improverzu de “Su misteriosu”. Giuanne Maxia, poeta casteddarzu plurilimbas, at ammentadu a Mereu a sa moda sua resende cantones in italianu, sardu e ispagnolu de dolu e isperas in su tempus benidore. Mariu Puddu, autore de su ditzionariu de sa limba sarda, at faeddadu de sos sèberos limbisticos de su cantadore mortu a zovanu. "Mereu, nàschidu in terra de Mesania, –at nadu Puddu- at isseberadu de iscriere in d’unu logudoresu literariu chi peroe, podimus nàrrere, si nche istesiat azigu dae cussu classicu. Est una limba bella e musicale, ma pagu pretzisa cando si devet chircare in intro su limbazu sìncheru de sa bidda sua". Paulu Pillonca, giornalista, iscrividore, poeta e grande connoschidore de cultura sarda, at paradu fronte cun sabidoria a su tema “Peppinu Mereu e Tonara”. "Sas poesias chi bantant a Tonara –at ispiegadu Pillonca- l’as at iscritas in pitzinnia. Posca est lòmpidu unu sentidu de refudu ismanniadu dae sa maladia. Devimus nàrrere chi sa bidda podiat e deviat fàghere de prus pro su cantadore sua. Mereu cantat comente chi siat in orfania, privau de sa vida, e fit orfanu a beru". Peppe Corongiu, giornalista e espertu de polìticas limbisticas, est intradu in sa chistione de su lessicu de su poeta. "Comente ant bogadu a craru istudiosos balentes –at contadu Corongiu- tando sa zente faeddaiat azumai solu su sardu. A pònnere italianismos fit unu giogu artìsticu chi deviat ispantare su pòpulu. A dies de oe capitat s’imbesse: sos iscrividores chircant paraulas sardas belle isparidas po otènnere su matessi resurtadu. Mereu biviat jai in d’una Sardigna multilimbas e de custu nde fit sapiu comente si podet biere in calchi poesia. Non si podet nàrrere chi fit unu poeta “populare”, proite sa sua est una poesia “culta” ligada finas a movimentos culturales europeos. Sa cultura ufitziale devet galu torrare onore a custos poetas in limba in tames de chircare de mandare innatis una bidea de cultura sarda “in italianu” chi emarginat su sardu". Pro tancare a pigadu su faeddu Oreta Melis chi at torradu gratzias a sos reladores ma at mandau un avvertimentu a su pùbricu. "Custu fit unu bellu aboju ma a ziru in Sardigna si faghent cunvennios a subra de pessonazos sardos chirchende de los disfamiare. Comente unu po Gramsci chi apo sighidu s’àtera die. Nde so segura chi siat un’istragu. B’at fortzas polìticas chi si cherent fàghere meres de istòrias diferentes chene contare sa beridade de sas tirannias e de sas atrocidades de tzertos regimes". A pustis de custu lamentu, Manuele Garau e su coro Terra mea ant tancadu sa manifestatzione cun cantones de su poeta “misteriosu” de Tonara.

A segus