|
07/06/2004 Personagios de sa cultura sarda e sardiota "Italianeddos" e "Interramortos" de Giuseppe Corongiu In su mundu trumentosu de sa cultura sarda sighint a si fàere logu is “italianeddos” e sos “interramortos”. Funt duas crezes de intelletuales chi connoscheus bene, e non de pagu tempus, ca nos ant acumpangiau in custos ùrtimos trinta annos de istòria sarda. Sos intelletuales “italianeddos”, chi siant a pòdere giamare “sardiotas” puru (ma non boleus a ofèndere a Cicitu Màsala), funt cussos de s’identidade sena limba, de sos “giallos” po camerieras ispacciaos po cabos de òberas literarias, de su folclore furriau a isfilada de moda e privau de cuntestu identitariu, de is piciocheddos chi po more ca ant iscritu duos libros (connotos in Sardigna ebbia) cherent a fàere sa preiga mundialista e moralista a totus. Funt cussos chi apariciant ispetàculos e cuncertos de “Grandi Eventi” lintos, pintos e copiaos de sa televisione; funt impresarios musicales e teatrales chi ischint solu batire a logu nostru produsiones furisteras (cun su dinare de is entes sardos), ma no arresessent mai a “esportare” un’ispetàculu sardu, mancari siat fatu de atores o cantantes “italianeddos” chi ddu faent in italianu. Funt cuddos chi nant ca su sardu “è la lingua de gli affetti, dell’amicizia, del bar, della battuta”, e gasi dda cundennant a morte. Funt cuddos chi innantis de bessire sa lege po sa limba dd’ant sèmpere cumbatia e ant fatu pèrdere tempus. Cando in finis est bessia ant pesau pruine po “perigulos etnicos” e “neo-natzional-socialismu”, ma como, ca est ispainando dinare, non rinuntziant a insignare in calencunu master universitariu “de limba e cultura sarda”. Ma ite insignant, si ant sèmpere negau s’esistentzia de un’identidade nostra? Funt cussos chi como faent de corona a s’Imperadore chi sa Sardigna est po incoronare, ma ant a èssere is primos a nche ddu frundire si no ddis giat sa pilla. E in s’imperistantu sa limba si nch’est morendo. O, a su nessi, est malaida meda. Iant a serbire meigos, meighinas, rianimadores, curas, clinicas, aparicios sanitarios. Inveces, a sa capitzalera de sa « Malaida Manna », bieus medas Interramortos. Cultores de s’anticuariau, de is anticallas, chircadores de mandigu in is istogomos po ischire de ite s’est nurdiada sa pitzinna in sas primas oras de vida. Meigos legales de sa politzia isientifica prontos a faere s’autopsia a su cadavere de sa limba. Si, amigos istimaos, sa limba sarda est s’ogetu misconnotu de su disigiu de custos impresarios de pompas funebres. Poneisiche sa bestimenta niedda : no est necessariu a dda mantennere in vida custa limba sarda, poite ddue est totu unu mundu chi campat a pitzu de s’ispinnigu sua. Bechinos cun sa pala pronta a ghetare terra. Acudie, acudie a s’interru ca ddue at frores po totus!!! Massimu po cuddos chi in vida no dd’ant agiudada. Po non foeddare de sos anestesistas limbìsticos, cussos chi tenent unu burdellu mannu in conca. Fissaos po su dialetu de su bighinau, o po unu sinnu gràficu ant perdiu de ida s’ampridade de sa chistione. No ischint ite est una polìtica limbisticas, totu est dificile. Ddue est sèmpere de istudiare, de chircare, de analisare, mai de fàere. Faent finta de fàere, ma a sa fine faent dannu. Poberu Imperadore, indurriau de àscaros chi disfamiant a totus is chi non giant a busciaca. Gente chi ti narat ite non depes fàere e cun chie non depes allegare, ma non ite ias a pòdere fàere e ca depes foeddare a totus. Cando s’anestesia at a passare: ite dolore!!! |