Gente meda pentzat sa limba sarda coment'e unu frucone a duos corros, unu campidanesu e unu logudoresu/nuoresu. Ma si unu paragone si podet fàere est a dha bíere coment'e una mata: medas arraighinas, unu truncu solu, medas cambos, ramigiolos, fògias, sa matessi genia de frore e de frutu. E deosi funti totu is limbas, fintzes candho unu 'cambu' at fatu su caminu de foedhada populare a limba uficiale de istadu e de guvernu faendho fàere a is àteros 'cambos' su ruolu de dialetos, pigaos puru coment'e foedhada de bassamanu fintzes ca dhue podet àere istau gente de podere interessada a no lassare acortzire gente meda a su privilégiu de sa limba 'vera' uficiale.
Is chistiones de sa limba sarda funti meda prus fàciles. Intanti su sardu puru est una e una sola limba, unitària in totu su chi dha distinghet de is àteras, e no est una "proclamazione vuota" su dhu nàrrere si teneus contu de cantu, àtere innantis e prus de is Sardos, ant ispudau apitzus de su "dialetto". E no est mancu sa limba de chimbanta milliones de cristianos, chi bollet nàrrere fintzes ca is diferéntzias tra sardu e sardu no funti deasi medas comente dhas tenent is limba 'mannas'; e po su chi pertocat su caminu fatu, su sardu est abbarrau limba solu populare de candho sa Sardínnia no at tentu prus un'istadu e unu guvernu cosa sua (e sinono no fustis mancu inoghe a foedhare de custas cosas).
Cun totu chi su mundhu mai coment'e como est istau totu su mundhu, deasi comente mai s'identidade, ne personale e ne colletiva, est istada e ne podet èssere unu fóssile ma un'echilíbbriu chi chimbe sentidos càmbiant die cun die, sa prima cosa de fàere est de connòschere e arreconnòschere su chi seus noso Sardos, ponendho in contu 'arraighinas', 'truncu', 'coma' e 'frutu' e mescamente sa responsabbilidade nostra. Depeus pònnere in contu su chi seus istaos, su chi seus como e su chi aus a èssere e prus puru su chi bolleus èssere, e no ca calecunu est mere de s'istória (chi est sèmpere una risultante), ma ca in s'istória dhue seus noso puru e ca teneus su gàrrigu de sa responsabbilidade de su chi faeus, e importante est chi fatzaus sa parte nostra siat a títulu personale e siat coment'e comunidade, gente, natzione (fintzes sentza de istadu, ma certu cun d-unu guvernu!). E a èssere noso giai tenet sèmpere sensu, e deasi etotu a èssere comunidade, comunidade in Sardínnia innantis e prus puru de èssere comunidade prus larga, comente tenet sensu a ischire ite depeus fàere, ca su pesu de su fàere nostru dhu portaus noso innantis e prus de àtere e si unu pódhighe podeus mòvere no est "sulla Luna" ma inue portaus is peis, si portaus conca.
Ma is Sardos, de definire coment'e chie istat in Sardínnia postu chi seus totus in sa matessi 'barca', agataus una dificurtade manna a nosi arreconnòschere in unidade, in s'unidade chi teneus e manna puru, pareus gente abbituada de séculos (giai no at a èssere fàula, no!) a portare su crebedhu atentu a unu 'foras' unitàriu, ma ispratzios, divisos, a nàrrere pagu "distratti" de e po s'unione nostra necessària, atentos a pedire e cúrrere avatu de su 'bentu'. "Cultura dell'autonomia" dha narant, po no si pigare sa responsabbilidade de dha nàrrere cultura de sa dipendhéntzia. Ca paret prus cumbeniosu (a chie?) a pedire chi no a nosi pigare su gàrrigu de is responsabbilidades nostras.
E mi parent inoghe is arraighinas de is chistiones de sa limba sarda. O méngius, de is chistiones de is Sardos, ca no creo própiu chi sa limba tèngiat peruna chistione! Pia a nàrrere, antzis, sa chistione de is Sardos, ca sa vera chistione inoghe seus própiu noso chi no creeus mancu a is ogos nostros.
Poite, sinono, no est normale chi sa limba de is Sardos siat su sardu? No est normale chi unu pópulu foedhet, iscriat e istúdiet sa limba sua coment'e su primu bene chi tenet? In Sardínnia, a su contràriu, est diventau normale a che dha fuliare, comente est normale a che fuliare e irbandhonare s'àteru chi teneus, po comporare de importatzione (pentzae cale praxere podet fàere a is disocupaos!) fintzes su chi teneus a fuliadura. Abbaidare po bíere, comporandho de importatzione fintzes sa perda po fàere a imperdau pratzas e orrugas de bidhas e citades! Teneus intelletuales chi, a su contràriu, agatant chi a pònnere su sardu coment'e limba normale de is Sardos est fintzes ispesosu, "finantziamentu in deficit"! Inoghe no est normale a èssere ocupaos trebballandho is e in is cosas nostras! Certu, no at èssere paga sa disillusione de chie, si dhue ndhe at!, cret a su sardu coment'e limba meraculosa. Ma poite no provaus a pentzare canta illusione est istada e ancora est sa limba italiana meraculosa?! E boleus s'illusione de crachi àtera limba puru meraculosa a su postu de nosi pregontare a ite serbint is limbas? Is illusiones funti sèmpere e totugantas illusiones, e su chi abbarrat de pònnere bene in contu est sa realtade e comente podeus fàere cun su chi seus e chi teneus po is bisòngios nostros, si no seus ibertandho meràculos.
Sa limba sarda, mi paret, ndhe at bogau a pígiu sa vera chistione sarda: sa chistione de is Sardos chi no creeus a noso etotu e no arrennesseus a cicire a cuadhu in terra nostra, no arrennesseus a èssere gente normale in logu nostru. Àteru e che "orgoglio identitario": no arrennesseus a bíere s'isperevundhu inue che seus (tocat a lígere ite narat s'Istat po dhu bíere?), seus iscagiaos, ispratzios e s'unu contr'a s'àteru po contighedhos de segamigasu fintzes inue dhue podet èssere e serbit s'unidade prus manna ca funti is chistiones chi una calesisiat gente de su mundhu e de calesisiat tempus depet afrontare, cun s'aggravante chi oe su mundhu est deabberu totu su mundhu e prus forte e segura serbit s'identidade e s'unidade de sa gente, fintzes cun totu su mundhu incorporau in s'identidade nostra.
A foedhare de sa limba sarda est a foedhare de noso, de su chi seus, de comente seus, de su chi faeus o nosi serbit a fàere noso, no is angenos e istràngios.
Intanti, si seo sardu e isto in Sardínnia, e postu fintzes de connòschere bene s'italianu e àteras limbas dea milla annos, poite no depo foedhare, sighire a connòschere, e imparare si no dha connosco o si dh'apo pérdia, sa limba de sa gente de su logu e de s'istória e cultura cosa nostra? Ite seo, unu turista in passera a totu vida? O un'eternu "aspirante" emigrau? De sa limba nostra ndhe teneus totus bisóngiu, diritu e dovere po èssere gente cun gente. Cosa de normalidade.
E boleus pònnere chi custu diritu-dovere est innantis de totu de chie guvernat sa Sardínnia si de crachi guvernu podeus foedhare? Comente est diritu-dovere de chie no a marra trebballat po si campare, ma cun àteras ainas, si no tenet su presumu de èssere essiu una borta po sèmpere de s'innoràntzia. O ispetat chi a foedhare su sardu siant is "ignoranti"? Arrennesseus o nono a èssere gente normale?
Sa limba sarda depet èssere limba de iscola e de guvernu, chentza fàere finta chi s'iscola no serbit a nudha, fintzes si no serbit bene po su chi e comente depet serbire: ndhe teneus bisóngiu mannu; e mancari, a propósitu de iscola, si depeus fàere crachi àtera dimandha, meda prus grae de cantu podet èssere po chistiones de limba.
Ma candho brinchidaus su "privau", su "personale", su "individuale" essint a pígiu is divisiones e a su postu de bíere s'unidade profundha de sa limba s'ismeraus a fàere contu donniunu de su 'cambu' o 'cambigiolu' suo, mancari pentzandho ca cussu est sa "vera" limba, o ca dha cumprendhent de prus o ca cussa est "illustre" e no isco ite totu.
Sa Proposta aperta (connota coment'e Limba de mesania o LSM) arrespondhet a su bisóngiu de superare is divisiones e cricat de interpretare su diritu-dovere de totu is Sardos, faendho ateretanti contu de Cadhuresos, Tataresos, Saligheresos e Tabbarchinos, chi tenent is matessi diritos e doveres de totu is Sardos (e in sa Proposta dhu'est iscritu cun craresa, po chie dha liget!).
Una cosa depet èssere assolutamente crara, comente cun assoluta craresa si narat in sa Proposta aperta: chi totu is Sardos teneus su matessi importu e diritu-dovere. E po cussu uficiale depet èssere totu su sardu, comente uficiale depet èssere tabbarchinu, saligheresu, cadhuresu e tataresu in logu insoro. Su sardu no est sa limba de chimbanta milliones de cristianos e si unu istúdiat pagu pagu su suo etotu, o una calesisiat variedade, est istudiandho e connoschendho una percentuale acanta meda a su chentu pro chentu de totu su sardu. Dimandha: Ite bisóngiu dhue at de impònnere coment'e limba uficiale una sola variedade de sardu, chi no s'ischit mancu cale ca arresurtat in parte artefata, comente est sa Limba Sarda Unificada?
Sa Proposta aperta ponet a fundhamentu chi donniunu depet pòdere foedhare e iscríere cun sa méngius capacidade chi tenet, e no èssere cundennau a si troboire torra! E totu un'àtera chistione est s'iscritura de su sardu, si aus cumpréndhiu duas cositedhas: primu, chi sa limba no est s'iscritura e, segundhu, chi una limba no tenet ne is matessi piessignos e ne is matessi bisòngios de un'àtera limba, fintzes faendho contu cun firmesa chi seus alfabbetizaos in italianu. S'iscritura emmo, giai podet e podiat èssere fata, e no de como, totu cun is matessi critérios, comente proponet sa LSM faendho contu de totu su sardu e po serbire a iscríere totu su sardu, a manera chi s'iscritura puru siat un'isperéntzia unitària e permitat a donniunu de lígere cun prus seguresa su sardu de is àteros.
Ma su Guvernu de sa Sardínnia, naraus méngius s'istitutzione chi pertocat totu is Sardos, ite depet fàere? Si arrapresentat su torracontu generale de is Sardos depet manigiare su sardu primedotu e prus de totu cussa, sentza de fàere o totu o nudha che is macos, certu, ma faendho contu de sa realtade. Però depet manigiare su sardu po passare de sa cultura de sa irresponsabbilidade a sa cultura de sa responsabbilidade.
Cale sardu po custa istitutzione? Mi dimandho: Poite depet "cascare l'asino" própiu inoghe? S'istitutzione chi guvernat totu is Sardos, totu is Sardos depet arrapresentare e depet ammítere in intrada totu su sardu (e no solu).
In essia - candho est cuss'Istitutzione a iscríere - est ateretanti craru chi depet isceberare una variedade de sardu, in farta de unu istandard. Cale, su "veru"? Su "illustre"? Unu artefatu? Postu chi veru sardu est totu e chi custu "illustre" no tenet perunu sensu, comente prus pagu puru ndhe tenet unu artefatu si no cussu de no nosi arreconnòschere apare totu is Sardos, sa Proposta aperta proponet a manígiu de s'istitutzione regionale su sardu de mesania (LSM).
Intanti ite est. Est su sardu comente istoricamente, realmente, dhu foedhant is bidhas de mesania de sa Sardínnia, de Santu Lussúrgiu a Ortzullè. No est unu sardu istandard e no est unu sardu imbentau, ma unu sardu populare che a totu s'àteru. Unu sardu chi tenet una percentuale acanta meda a su 100% de totu su sardu, che a totu s'àteru. E tandho poite própiu custu?
Poite a dhu pònnere apare cun totu s'àteru sardu arresurtat chi tenet unos cantos piessignos chi dhu faent èssere de una parte prus acanta a su logudoresu/nuoresu e de s'àtera prus acanta a su campidanesu: peruna variedade de sardu est che a su sardu de mesania prus acanta a totu s'àteru sardu e prus comunu, che unu 'ponte' chi ponet prus a cuntatu duas bandhas in calecuna manera prus atesu. Si a su contràriu, po calesisiat contu, si isceberat un'àtera variedade de sardu est ateretanti craru ca si avalorant prus is diferéntzias chi istésiant logudoresu/nuoresu e campidanesu, e de seguru prus difícile at a èssere e nos'incarrerare abbia a unu sardu istandardizau.
Ite timoria depeus tènnere chi s'istitutzione maniget su sardu de mesania? No est sardu nostru cussu puru e sardu che a totu s'àteru? Intanti custu iscéberu de sa Regione, si dh'at a fàere!, no óbbrigat a nessunu a manigiare cussu sardu - postu chi totu est uficiale-legale -: óbbrigat solu su personale de sa Regione, chi depet connòschere totu su sardu, e si in crachi manera realizat prus unidade, tandho est su chi totu is Sardos depeus bòllere cun totu is méngius fortzas nostras.
Si sa Regione arrapresentat su torracontu e is interessos generales de is Sardos, tandho depet puru manigiare una variedade de sardu chi in calecuna manera méngius o prus dhos podet arrapresentare e acortzire. De su restu, s'istitutzione no depet manigiare sa limba che a is poetas e iscritores, deasi etotu comente depet fàere sa Crésia: sa limba de is istitutziones no est sa limba de s'arte, e poetas e iscritores, aguantandho e garantia puru donniunu sa libbertade de foedhare e iscríere su sardu chi méngius manígiat o chi dhi paret e praghet, e duncas fintzes su sardu de mesania etotu, podent foedhare e iscríere su sardu chi méngius aggradessent. Ma sa libbertade de donniunu ite cosa est, s'inimigu de sa libbertade de totu is àteros? Sa demogratzia ite cosa est , un'iscagiatóriu? Sa Sardínnia ite est, su logu inue no càgiat nudha ca donniunu portat una pibisia chi dhi dolet?
Candho is Sardos nosi aus a arreconnòschere e apretziare apare giai at a èssere tempus, tempus de normalidade, si su "pocos, locos y male unidos", o "status quo" chi dhu netzant, no est s'ideale de crachi "specialità" po sighire a pistare abba.
Mario Pudhu
(unu de is chentu e prus pudhos de s'acuiladórgiu)
