Mesania: s'ùnica proposta de unidade limbìstica praticàbbile politicamente
de Iubanne Dessanay
Sa proposta de Limba de Mesania est agattatende acordu e cunsensu in totu sa Sardigna. Est a parre de chie iscriet s’ùnica proposta politica de unidade de su sardu praticabile.
Ma in custas ùrtimas dies s’imprenta regionale at mustradu pagas e isoladas positziones contras. Nde profitamus po crarire argunos aspetos pro sos amigos nostros.
Ant criticadu, argunas pessones, dae bandas diferentes, mescamente sa chistione de s’unificatzione, istandardizatzione e normalizatzione.
Dae bandas diferentes, ma cun sa matessi faddina: ant cundennadu e pintadu sa proposta comente issos l’ant cumpresa, o chèrfida cumprèndere, ma non comente est in realidade. E puru sa proposta est iscrita e pubblicada. Sa pregunta bessit a sa sola: l’ant lèzida?
Sos sustennidores de sa LSU la grisant ca bi ident una reatzione faddida de sos Campidanos contras a su mogliu issoro unificadore prus a sa moda logudoresa. Ateros ca resessent a biere (no s’ischit comente...) in su sistema de Limba de Mesania una pantastiga trampa contra a sos campidanesos ordida “dae sa matessi lobby chi aiat disinnadu sa LSU” pro fàghere colare unu “logudoresu meridionale” inue cussu tzentrale no b’est resessidu.
Uguale a ambos duos s’imputu po su “Comitadu abbia unu sardu comunu” de chèrrere impònnere a totu sa Sardigna (cun cale podere?) su faeddu de Samugheo comente limba sarda ùnica ufitziale (?).
Pensant custos sennores e sennoras chi sos cumponentes de su comitadu siant macos? O chi tenzant tempus de pèrdere? O chi apant bufadu meda sa die chi l’ant fata?
Torramus a cosas serias. “Limba de Mesania” non cheret nàrrere ca a unu “standard” artifitziale comente cussu de sa LSU - in d’unu sistema de unificatzione totalizante comente cussu catalanu o euschera - si nde proponnet un’àteru prus naturale, ma sèmpere pagu connotu e istimadu dae sa zente. Cheret nàrrere imbetzes chi, a pustis de sas brigas moghidas dae sa proposta de sa LSU, b’at bisonzu de un’àteru mogliu de polìtica limbistica. De un’àtera manera fintzas prus “umana” de manizare sa chistione.
S’idea de polìtica limbìstica de LdM est custu propriamente: unu mètudu isperimentale democràticu e pluralista, rispetosu de totu sas variedades, pro lòmpere a s’arribu de s’unidade de su sardu chene mancare in nudda a sos passos prudentes chi est doverosu a fàghere. E cun totu su tempus chi bi cheret, e chirchende de otènnere su cunsensu.
Di fatis, su prozetu prevedit (e bi diat a mancare) massima libbertade de impreu de sas variedades de sas biddas in s’iscritura criadora de s’arte, in sas iscolas, in sos medios massivos e finztas in sos comunes e provintzias inue dognunu podet triballare cun sa variedade chi prus l’agradat. Est unu isperimentare in libbertade comente règula de totus.
A sa pregunta, chi non si podet istransire, de cale devet èssere sa limba de sa Regione in sos atos pùbblicos (chi rapresentat totu sos sardos e chi est iscrita e non faeddada) su Comitadu narat chi est mengius a cumintzare, e si narat “cumintzare” ischinde ite cheret nàrrere e ite diferentzia colat cun “agabbare”, cun d’una “limba de mesania faeddada in sas biddas de mesu inue campidanesu e logudoresu si misciant a pare cun naturalesa”. Una limba chi agatat s’ispiratzione ideologica sua in sa de sa Carta de Logu, s’ùnica limba chi at unidu politicamente sos sardos. E chi fit una limba iscrita e non faeddada.
Sigomente devimus abbaidare sèmpere sas àteras esperientzias europeas de sas limbas de minoria, ma non devimus copiare acriticamente, pensamus chi custa devat èssere una limba iscrita ebbia, e chi no andet in sas iscolas.
Comente ant fatu in Isvitzera in su cantone de sos Grigiones si faghet proite est unu sìmbulu de unidade chi rapresentat sas variadades prus mannas, chi cunsentit semperecando de triballare in unidade in s’istitutzione nostra prus manna puru. Custu pro nde tirare calesisiat iscusa a sos chi non cherent fàghere nudda proite odiant sa limba e non li cherent dare peruna ufitzialidade regionale.
Sos limbistas de su comitadu ant individuadu una faeddada sìmile cun carateres de mesu in sa bidda de Samugheo (ma podiat èssere fintzas Busachi, o Urtzulei, o Biddamanna o Sèdilo), e l’ant proposta comente esempru. Ma no est unu esempru vincolante. Si cumintzat dae custu ma su modellu est lascu e podet cambiare. Antzis, depet cambiare proite nemos pretendet de àere sa beridade in buscia. Jai dae sos primos atovios fatos a furriu in totu sa Sardigna at bessidu a campu mudas pretzisas chi si depent fàghere. Su prozetu de Limba de Mesania si cunsiderat transitòriu e prus che àteru pro pònnere sas paghes intro sos sardos. Cun seguria a calencunu l’at a bènnere in conca un’àtera proposta prus pretzisa de custa. Custu nois l’isetamus e l’isperamus proite s’ùnicu interessu est de unire sos sardos.
Ite nant in tames sos criticos?
Sos de sa Lsu non narant nudda de originale: repitint sa propaganda chi ant intesu in Nùgoro. In cue sa provintzia sighit a faghere unu errore polìticu a vatu de s’àteru istrumentzalizende sa fide bona de sos comunes chi sunt cunvintos chi siat a obbligu a impreare sa Lsu e a fàghere acordios cun s’Uls. Una conduta de sa cale, o a innantis o a pustis, sos resposabiles ant a èssere muttios a respòndere pro sos dannos politicos e culturales fatos.
Sa tesi de argunos chi ant partitzipadu a sas atividades de s’ufitziu de sa Limba de Nùgoro, moghet dae una longa e duta prolusione de sas brigas intro Cabu de Susu e Campidanu, intro sos partisanos de “sos” e “sas” e cussos de “is”, pro nàrrere a sa fine ca sas chenscias de sos de”is” sunt pretzisas e duncas est zustu su chi s’est fatu. Ma proite ant chircadu custu “is” propiu in Samugheo? Proite non l’ant chircadu in Cuartu, Curcuris o Biddermosa?
Làstima chi in su libbriteddu de sa proposta (imprentau a indonu chene perunu contribbutu pùbblicu) b’at iscritu chi sa Mesania atzetat ambos artìculos de susu e de suta. Politicamente no est una cosa de pagu contu, antzis est meda simbòlica (e meravizat chi una professora de s’universidade non si nd’abizet) proite dipendet de su fatu ca sa Mesania, pro resones culturales de unidade de su pòpulu sardu, chircat de barigare su fatu ca sos sardos siant partzidos in duos chirros. Fortzis, antzis est seguru, non b’at a resèssere, e diat èssere menzus a la criticare pro cussu, non pro leadas de imbentu.
S’Uls de Nùgoro iscriet e faghet iscriere ca sa LSU est jai una “mesania evolutiva” e non “petzi geografica” chirchende de istransire una proposta chi timet. Est in contradditzione duas bias: sa prima proite est iscritu ca sa LSU moghet dae su logudoresu illustre, sa segunda ca chircat sas raighinas prus a prope a su latinu.
Po cantu ancora l’ant a lassare fàghere su presidente Licheri e s’assessore Rocca in custa politica veramente “provintziale” e contras a totu sa Sardigna chi resonat? Po cantu ancora s’ant a improsare sos comunes cun acordos de programa chene sensu e cun assuntziones discutibbiles politicamente po tìtulos e forma?
Ateros autores campidanesos in mesu a faeddos pagu rispetosos e inzurzos pessonales chi los cualificat pro su chi sunt, non si cumprendet ite cherent e ite proponnent si Limba de Mesania e LSU comente prozetu no lis andat bene. Di fatis arriscant s’isolamentu. Calencunu paret chi disizet a pònnere su campidanesu comente limba ufitziale de sa Sardigna. Unu parre rispetabbile chi però non tenet su corazu de bogare a campu. Jai ca si diletat de criticare sos isseberos linguisticos de sos àteros lu diat dèvere fàghere boghende una proposta iscrita po cumprèndere ite diferentzia colat intro su tzarrare e su fàghere cosas cuncretas. Nois l’amus a sustènnere proite cando amus gherrau po frimmare sa LSU pubblicamente issu non bi fit mai. Mancari si nde bantet. Mustrat de èssere interessadu meda a su funtzionamentu de sos ufitzios in su sistema de “Mesania”, ma est menzus chi lasset pèrdere de faeddare de cosas chi pagu at praticadu.
In cantu a àteros , si cumprendet ca pensat chi sa Limba de Mesania siat perigulosa po issos (non pro sos sardos) proite totu custa democratzia, totu custu sistema amodadu lu pintat comente “trasseri”, e servit pro imponnere a sa cua LdM coglionende sa zente. Narat issu ca s’unidade si podet fàghere ma depet èssere una cosa longa e non fortzada. E in cussu semus de acordu: ma in su fratempus? Abbaramus frimmos? Cumintzamus? Devet èssere impreada sa limba in s’ufitzialidade? E sa Regione cale limba devet pònnere?
Ma a chie s’est permitiu de chircare cunvintziones religiosas de calencunu a pustis de totu cussu chi at fatu po issu, podimus nàrrere una cosa ebbia: lu isfidamus a si cunfrontare in pùbblicu cun nois cando e comente cheret e non a s’abbarrare a murrunzare a sa sola. Amus a biere si nos at a cunvìnchere.
O fortzis at a cumprèndere ca no est chi nemos est gasi macu de fàghere faeddare totu sos sardos a sa samugheesa (l’ant cumpresu sos de Samugheo puru in bidda issoro ca no est gasi sa chistione), ma ca nois cherimus agatare un’andera pro triballare totus in pari po s’unidade. E semus iscurtados e sighidos: issu est seguru de no èssere tropu solu?
A banda custas ùrtimas brigas de pagu contu proite isoladas abbarrat una duda po sos òmines de voluntade bona: si diat pòdere issorvere totu su nodu ponzende in s’amministratzione duos sub-istandards comente ant fatu (...in parte...) pro nàrrere in sa litteradura e in sa poesia, o in caleguna isperientzia giornalistica? Duas macro-variedades istandardizadas, una campidanesa e una logudoresa, po punnare a una paghe diciosa?
A pàrrere nostru totu si podet fàghere, fintza custu. Ma non credimus chi gai si issorvant sos problemas. In capas si faghet solu unu “rinviu”. Antzis, s’arriscat de accrobbare sos problemas e de los pegiorare. Pro paricias resones:
1) Paret a nois, e l’amus a averiguare cun sas chircas sotziulimbisticas, chi su riferimentu ideale de sos sardos non siat sa macrovariedade logudoresa o campidanesa, ma su sardu chi connoschent, cussu de sa bidda issoro. Sos duos sub-istandard (si est beru chi esistint) sunt su riferimentu ideale de su bonu de su chi ant iscritu o iscrient in sardu. Ma nemancu totus. Pregunta: est ancora sa literadura chi ispainat sa limba? O àteros mèdios?
2) Cun custa solutzione non b’at prus unu orizonte unitàriu de sa limba sarda chi si riduset a duos istandards chi tenent una autonomia issoro e duncas no s’ant a unire mai prus.
3) Pro fàghere custu bi cheret unu logudoresu istandardizadu e unu campidanesu istandardizadu. Duncas duas limbas artificiales chi non sunt faeddadas. Semus siguros chi ant a èssere atzetadas dae cussos chi non cherent perunu “esperantu” de sa limba?
4) Semus siguros chi sos nugoresos e sos baroniesos, o sos sulcitanos e sos sarcidanesos, s’ant a reconnòschere in unu de custos duos istandards giai ca sas variadedas issoro si distacant dae cussas medias? O no amus a torrare a cumintzare sas brigas po de badas sena mancu s'ispera de unidade?
5) Chie connoschet su funtzionamentu de s’amministratzione ischit chi no est possibile su chi si narat ca bi podent èssere in sa Regione dirigentes o funtzionarios chi podent respondere a sigunde de unu est naschidu. Si est de Campidanu a sos campidanesos, o si est pesadu in Cabu de Susu in logudoresu. S’amministratzione, a dolu mannu, funtzionat a « reponsabiles de protzedimentu » e duncas unu ùnicu funtzionariu est responsabile po totus, siant campidanesos o siant logudoresos. Devet tando imparare duos istandards?
6) E a pustis ite ant a nàrrere turritanos, gadduresos, catalanos e tabarchinos? Sa Regione at a dèvere faghere sos attos po issos puru?
7) Chie s’ocupat in Sardigna de iscritura criadora, chi est diferente dae chie chistionat sa limba, devet istare atentu a cumprèndere sa cumplessidade e a istransire su personalismu. Pro “difunder menzus dae como su sardu” tocat a bessire a fora dae sas limbas pessonales chi dognunu de nois s’est fraigadu pensende chi siat sa menzus. E tenimus bisonzu de una limba istandardizada iscrita pro la faghere cùrrere in sos tretos de ue che fit foras e mescamente in s’amministratzione e in totu sos àteros tretos inue servit una limba firma e istabilizada.
8) S’esempru de sa poesia e de sa literatura no est bastante. Menzus meda cussu de sa Carta de Logu, una monumentu istòricu de limba amministrativa chi at unidu sa Sardigna pro sèculos e sèculos.
