De totus sos libbros chi sunt essidos in urtimera, cussu chi apo légidu cun piús piaghere est istadu " L'animale morente" de
> Philip Roth, chi in 113 paginas est resessidu a che isticare, cun sensualidade ispantosa, mamentos de bida, iscutas de su rapoltu amorosu de
> unu dotzente universidàriu, bagasseri, già créschidu in annos, cun una de sas iscolanas suas: Consuelo, de nàschida cubbana, de pagu piús de bint'
> annos. Isse est istadu gai attràidu dae su corpus suo meravizosu chi si nd' est gai innamoradu fintzas a bènnere belosu, mancari sas reglas chi s'aiat
> dadu de "ómine iscaddadu". Sas situatziones e sos arrejonos truncant s'alenu pro s'attrivu, matanosos a nde los bogare dae su libbru, ca proite,
> comente at nadu Corradu Augias in una recensione sua, " a lu fàghere diat èssere a fàghere pornografia", interis chi légidos in su cuntestu suo
> benint > indurchidos dae sa capatzidade de contare de Roth. Su iscritore est istadu de abberu bravu afrontende tzertos temas pro su chi sunt in sa realidade,
> fatèndelu cun richesa de sentidos: passione de amore e piedade de morte s' aunint a sa bisione de sa bida sua, libbera e anticuformista, caraterizada
> dae su chi nd'at sighidu a sa revolutzione sessuale de '60-'70. Su contu est contadu in fromma de unu "monologo » ; su contadore faghet su contu de
> su rapoltu suo cun Consuelo e contat episodios de su passadu familiare e de su tempus de sas batallas feministas, faeddende a un'àtera pessone chi non
> li rispondet mai, assumancu fintzas guasi a s'úrtimu: e solu pro l' apretzetare de su passu chi fit andende a fàghere. Bona legidura. Tenedi contu,
